Aventuri cu pisica galbena (2)

Cum eu eram obligat sa merg la serviciu ca sa pot întretine doua suflete, dimineata îi umpleam gamela cu mâncare de care mâncam si eu (uneori un ousor moldovenesc, fiert în apa, cu untulet, putina sare si o feliuta de pâinica rupta bucatele mici, amestecate bine – observasem ca-i place si nu era nici interzis), puiut fript, carnita cruda câteodata si faimoasele crochetele.

Când am venit în prima seara acasa, nu ma gândeam decât ca era un meci la TV, dar mai aveam destul timp sa-mi fac niste mici care ma asteptau în frigider si o felie de ceafa grasuta, cartofii fiind taiati gata si pusi în apa sa nu se oxideze. Cu o salata de varza era perfect. Zizou nu era “în camera ei“, adica a Andreei, libera, ci statea tolanita în dormitor, eu facând imprudenta dimineata sa las usa deschisa, ca n-aveam nimic de ascuns. Vad patul rascolit si plin de flocaraie, normal, era vara si cald. Ia Dane si schimba asternutul, scutura-l bine pe balcon înainte de a-l baga în masina, ca se înfunda automatica. In balcon plutea un nor de fire de par blond cu capatul mai albicios, cred ca aveam par si în ochi, în gura nu mai vorbesc. Mai erau niste rufe puse la uscat, îmblanite si ele, asa ca am scuturat totul si le-am pus la spalat. Deja începusem sa-mi spun ca poate n-o sa manânc si ceafa ca parca era cam mult. Ma apucase un stranut irepresibil, ca la H1N1 care nu avea sa apara decât peste mai bine de 10 ani, ochii îmi curgeau, nasul idem, desi nu fusesem alergic în viata mea, probabil plângeam de dor dupa Andreea si Nana care tocmai plecasera. Si totusi mi-am dat seama ca un miros imperceptibil, nu chiar de Dior, plutea prin casa, cu toate ca geamurile erau deschise. Incep sa caut gândindu-ma ca la cât sunt de obosit nu mai are rost sa manânc nici micii, de fapt prajeala seara nici nu-i sanatoasa. Poate o salata acolo.

Când am terminat cu cautatul prin camere, dupa ce am îndreptat covoarele adunate mototol prin colturi, cuverturile rascolite dupa razboiul Zizucei cu ea însasi si am dat cu aspiratorul caruia i-am golit la ghena si sacul plin deja ochi cu par, m-am gândit ca mi-ar lua mult timp sa m-apuc sa tai rosii, ceapa si ardei pentru salata si poate o sa-mi fac o tartina doua cu icre de crap, aveam de toate în frigider. Când sa intru în bucatarie vad niste cristale galbene care straluceau în coltul cel mai apropiat al holului. Cu atâta caldura ziua, lichidul original se evaporase pe undeva prin casa. Am avut o strafulgerare, mi se mai întâmpla, dupa care am constatat ca toate cele patru colturi ale holului se prezentau la fel. Mentionez ca holul meu are din fericire doar patru colturi. Am luat-o pe Zizou si am dat-o delicat cu nasul în toate locurile afectate (asa mi se spusese ca se face), în timp ce-i explicam blând si cu voce tare în ambele limbi cum sa procedeze pe viitor în astfel de situatii. Cu voce moale îi spuneam doar pe româneste ceva pentru care as fi putut fi usor acuzat de zoofilie, în frantuzeste neexistând ceva echivalent. Am dat si cu mopul pe hol si chiar prin bucatarie pentru orice eventualitate. Acum putea veni Craciunul, asa curatenie generala nu mai facusem niciodata. In tot acest timp, Zizuca statea cuminte si ma urmarea din baia mica, asezata în litiera ei care era evident curata si uscata, vorba reclamei.

Asa ca m-am spalat exagerat de bine pe mâini, mi-am pus o vodca si am vazut si eu ultimul sfert de ora din meci care se pare ca fusese frumos.

Revenim dupa publicitate.