vineri, 23 martie 2012

Aventuri cu pisica galbena (9) - Sfârsit

Venise iar vara si se împlinea deci aproape un an de când locuiam împreuna. Intre timp mai plecasem de câteva ori în Franta. Când nu eram eu acasa, de Zizuca aveau grija vecinii, Marina si Costica, “parintii” lui Tomita. Ciudat, niciodata când eram plecat Zizuca n-a facut vreo boacana. Se pare ca doar eu eram “preferatul” ei. Era din nou într-o perioada de aceea “Ce se-abate si la pasari / De vreo doua ori pe an”, cum spunea Eminescu. Toata ziua mieuna si se freca cu fundul de toate alea mai tari din jur. Picioare în general: de la masa, scaune si ale mele.

Asa ca m-am mirat foarte când am intrat în casa si am vazut atâta liniste si am auzit asa curatenie. In plus peste tot mirosea frumos si era aer curat. Ca de obicei, am început sa caut. In ultimul an, de câte ori veneam acasa, cautam. De data asta chiar pe Zizuca. Dupa vreo ora de cercetari si chemari în van m-am lasat pagubas. Era clar, Zizuca parasise domiciliul. Dar pe unde? E adevarat ca de când venise caldura am vazut-o de câteva ori plimbându-se pe pervazurile geamurilor si chiar sarind de pe balustrada balconului pe geamul de la bucatarie. I-am explicat ca risca sa-si piarda viata murind într-un deces, dar degeaba. Mi-am zis ca probabil o fi cedat nervos la miorlaiturile insistente ale derbedeilor de jos, având în vedere perioada delicata pe care o traversa cât si inocenta ei în relatiile cu sexul opus, si s-a aruncat orbeste în bratele lor.

Nu mi-am facut nicio iluzie în legatura cu deznodamântul iremediabil al demersului ei. De la etajul sase nu scapa nimeni. Dar nu degeaba se spune ca pisicile au sapte vieti. Dupa mai bine de-o luna suna la usa Marina, deschid si o vad cu o aratare în brate. Ceva ce aducea cu o pisica de culoare galben foarte murdar, speriata si jigarita de parca era anorexica. Numai burta era mai rotunda... Era dânsa. Si eu care coborâsem în ziua fatala sa vad daca o pot ademeni (daca mai aveam pe cine) cu câteva bucatele de carne... Dar chemarea carnii ei a fost mai puternica.

Dupa acest incident, în familia noastra s-a facut un consiliu. Matusa mea care avea atunci (ca si astazi dealtfel) un câine si doua pisici din care tocmai pierduse una a decis: “Nu se mai poate chinui atâta fetita (ea, nu eu!). O iau la mine”. A luat-o, a dus-o la doctor s-o opereze si a trait ani multi, fericiti si lipsiti de ispite si mai traieste înca si azi, dupa cum se vede. Doar ca de câte ori ma duc acolo se ascunde în dulap.


Iar eu sunt banuit si în ziua de azi de familie ca as fi “ajutat-o” sa sara de la balcon. Ceea ce ma doare...

Asta a fost povestea, “Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus”, o carte pe care v-o recomand. Eu cu Zizuca apartinem unor lumi diferite, vorba cântecului:

The fish and the bird
who fall in love
will find no place to build a home in.



Mark - The Fish And The Bird

24 de comentarii:

  1. la asa deznodamant nu ma asteptam...dar eu stiu sigur ca te iubeste :)

    am avut un motan care, ca si Zizuca ta a disparut intr-o zi...de la etajul doi...
    sigur l-a tulburat vreo zana pisicuta...
    l-am cautat dar degeaba...
    dupa 3 saptamani l-a adus o vecina...cineva il lovise foarte tare cu ceva pe spate pentru ca avea blana pur si simplu rupta...dar am fost fericita sa-l gasec doar ca din cauza acelei lovituri la cateva luni a murit...
    ma bucur ca Zizuca ta a fost norocoasa si ma bucur si mai tare ca e sanatoasa si frumoasa...si daca fuge de tine este din timiditate sa stii :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu vârsta s-a facut mai timida si mai matura! Si desi matusa mea a "salvat-o", nu sta decât în biroul si în patul unchiului, cu care eu seman mult.
    Au trecut totusi 14 ani de atunci..., pentru amândoi!

    RăspundețiȘtergere
  3. vezi...cand ti-am zis ca te iubeste am stiut eu ce spun :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar nu arata! De fapt si eu sunt la fel, mai interiorizat, ma consum mult în mine...

      Ștergere
  4. Cum? S-a terminat povestea? Te priveste ce faci, ca eu mai vreau!
    Cred ca ar trebui sa inventezi....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, asta nu cred ca pot! S-ar putea sa scriu despre Kiwi, pe care-o avem acum cu noi, are si ea vreo 16 ani, dar nu prea mai face nazbâtii. Pisicile noastre sunt foarte longevive, am auzit ca recordul este de 38 de ani... Nu mai apuc eu vârsta asta!

      Ștergere
  5. eee... si uite unde duce lispa unui partener pe masura, la depresie si chiar sinucidere...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stia bine ca eu nu-i pot fi partener de niciun fel, dar eu cred ca mai stia sigur ca nici nu pleaca la moarte, totul a fost calculat. Jos erau copaci mari, o fi aterizat pe-o craca si de-acolo drept în bratele amorului... trecator...

      Ștergere
    2. nici nu ma gandeam la tine, ci la un partener cu blana, dupa care a si sters-o de altfel :)

      Ștergere
    3. Acuma s-a linistit, chestiile astea lumesti nici nu le mai întelege!

      Ștergere
  6. E sfârşitul poveştii, nu şi-al aventurilor...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In casa în care traieste Zizuca acum a aparut o alta felina care are perspective frumoase. Fiind primavara au început araturile. Toate ghivecele de flori sunt scurmate insistent si repetat.

      Ștergere
  7. Înainte să pleci, încuie ușa dulapului și aruncă cheia :p

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu e dulapul meu, nu pot decide.
    Chiar azi am aflat la telefon ca e bine, sanatoasa, ceea ce va doresc la toti!

    RăspundețiȘtergere
  9. Azi am văzut la ştiri , o pisică a căzut de la etajul nouă si nu a avut nimic . De la etajul şase deci,nu se care , se coboară !! Tare mai sunt şmechere pisicile , ştiu ei , admiratorii lor ca şi ceilalţi dealtfel !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ea a coborât pe aripile... dragostei. Pe alta a bagat-o stapâna cu cearceafurile la spalat si la sfârsit era înca întreaga, alta a trait 38 de ani..., astea sunt exceptii!

      Ștergere
  10. Eu zic ca o sa va revedeti in viata viitoare. Nu se poate sa ramana numai atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa ne revedem peste mai putin de o luna, ca plecam la Bucuresti, în vacanta. Având în vedere ca mergem cu masina, sper sa nu fie într-o viata viitoare!

      Ștergere
  11. Buna Dan!
    Eu ma bucur ca pisica este bine !Iar voua va urez concediu placut !
    Vreau sa vezi o pisica !
    http://fewstuff.wordpress.com/2012/03/24/happy-weekend-editia-1/

    RăspundețiȘtergere
  12. Saru' mâna Iulisa! Am spus ca pisicile noastre traiesc mult! Se spune ca la mâtze, daca le încape capul, intra si restul!!
    Abia astept vacanta de Pasti, ma vad cu prietenii care ma asteapta, vor fi multe poze si povesti, sigur! Dar mai este pâna atunci.

    RăspundețiȘtergere
  13. pisicuta mea avea trei nume.sotul o striga PISICA,copilul o striga GUNTZI,iar eu ii spuneam JUCARIE.am pierdut-o dupa vreo trei luni,dar inclin sa cred ca a fost furata de pe geamul de la bucatarie,unde obisnuia sa stea.era prea mica pentru chemarea naturii.iti doresc numai bine.imi place cum scri,te am in blogroll.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Saru' mâna, ma bucur ca-ti place si te mai astept. Deocamdata fac niste modificari pe-aici, e putin santier, te pun si eu în lista mea când termin.

      Ștergere
  14. Nu te-ai jucat cu ea suficient, n-ai alintat-o, n-ai mângâiat-o, nu i-ai vorbit...d-aia a plecat. A simţit că n-ai iubit-o.

    Iar mie nu-mi plac despărţirile. Nici sfârşiturile. D-aia n-am comentat până acum.

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!