joi, 13 decembrie 2012

Culori – Albastra (1)

Spuneam deci ca a doua masina a fost albastra. O dragoste lunga si cu nabadai care a durat 6 ani. Prima, cu cea galbena, durase 12. Ma rog, ea era neînceputa… Dar pâna la cea albastra s-au mai întâmplat câteva lucruri interesante.

Prima vizita pe care am facut-o Doamnelor mele care erau deja în Franta de trei luni a fost prin aprilie ‘96. Am venit cu autocarul, functiona deja o mare companie româno-franceza de transport persoane înfiintata de smecherii nostri cu rablele lor. Ca orice turist în Franta a trebuit sa merg la Paris, cu toate ca-l vazusem în amanunt, cu rabdare si dureri de picioare cu cinci ani înainte. Dar Andreea a vrut neaparat sa mearga pentru ca avea niste afaceri de rezolvat la FNAC.

Schimbasem toti banii luati pe galbioara si aveam teschereaua plina cu multe mii de franci într-un plic rufos. La primul drum pe care l-am facut cu metroul în Paris m-am trezit la un moment dat ca borseta avea fermoarul deschis, desi eu am obiceiul sa-l închid. O logica elementara m-a facut sa trag concluzia ca portofelul coborâse cu câteva statii înaintea mea. Nu aveam mare lucru în el decât niste maruntis, buletinul si permisul de conducere international. Precaut, lasasem acasa pasaportul si permisul românesc, dar nu si banii. Precizez ca actiunea se petrece în ’96, deci pasaportul cu viza aferenta era un lucru vital. Mi-am dat seama ca autorii erau adevarati profesionisti, nu furau tot, fara stil si la gramada, ci doar lucruri de valoare. Imi luasera portofelul, dar plicul nu i-a interesat, lucru care m-a binedispus si m-a facut darnic. In acei ani nu existau suspiciuni legate de originea celor care mai umblau prin buzunarele altora.

Nu, nu erau ai nostri, erau ai lor.

Rick Wright - Pink Floyd - Us And Them


28 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Ma rog, sorry, nu voiam sa zic implicit ca...si in ce hal ai ajuns acuma...dar azi dimineata, in legatuta cu noua mea leapsa, (la care te-am invitat si pe tine, desigur), si in care trebuie sa ne enumeram, printre altele, si calitatile noastre, chiar imi puneam intrebarea daca a fi sexy poate fi listat printre calitatile unui om, de vreme ce e de obicei ceva trecator la multi din ei, nu la toti, dar la astia mai obisnuiti asa ca mine, de exemplu.

      Ștergere
    2. Plus, mai rau acuma, daca elimin calitatile care sunt posibil trecatoare, ca de ex lipsa de cazier penal, sau virtutea de a fi rabdator, (care la mine deja a inceput sa se evapore de pe la 27 de ani incolo, odata cu inceputul instalarii aterosclerozei cerebrale, ca la maj oamenilor, cf BBC), atunci nu mai stiu ce sa pun la posibile calitati.

      Ștergere
    3. Iti raspund o data si bine! Stii cum era cugetarea: "Ce înseamna timpul domnule! Ce frumosi eram odata, mai ales eu! Si-acuma uite în ce hal am ajuns, mai ales...". Nu te supara, ai haz!
      Sa fii sexy când esti tânar este o calitate, dupa cum sa fii întelept "mai încolo" (când nu mai esti sexy...) e si asta o calitate.
      Calitati "perene" zici? Pai, sa ai un talent (muzica, pictura) sau ceva în cap, conteaza...

      Ștergere
  2. :))
    Râd din 2 motive. Ba chiar din 3!
    1. Că am rămas oarecum rânjind de la pozele cu Hitlerică.
    2. Că am citi comentariile lui Rudolph.
    Şi
    3. Fiindcă îmi vine să zic, oarecum nostalgic: ce proşti erau hoţii de altă dată! Acum fură bancomatul.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evoluam cu totii, si pagubitii si hotii...

      Ștergere
    2. Da, dar oare e in acelaşi ritm?

      Ștergere
    3. Nu, si nici macar în acelasi sens! Dovada ca în Paris m-au ratat atunci, în schimb acum vreo trei ani la Barcelona, tot în metrou, în portofelul furat erau toate cele necesare unui turist...

      Ștergere
  3. acum chiar daca sunt "ai lor" pentru toata lumea e clar ca nu pot fi de cat "ai nostri" :D

    Rudolph a fost maxim de haios in constatarea pe care a facut-o si are dreptate sa stii si cum tot Rudolph lasa sa se inteleaga trecutul se continua in prezent nu pot deact sa-l aprob :)
    acum observ ca si Blue vede lucrurile cam la fel :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pandhora, eu nu mi-am permis să fac referiri la fotografie. Dar dacă tot se comentează, atunci... dragă Rudolph, eu cred că Dan e sexy ş-acum. Şi, în plus, e sclipitor!
      :)

      Părerea mea e că trecerea timpul a adăugat un plus de şarm şi distincţie. Ştii cum e, unii oameni sunt ca vinul... :)

      Ștergere
    2. Acum sunt de-ai "tutulor", fiecare cu specialitatea lui. Dar atunci nu puteau fi "ai nostri". Eu stateam o noapte la coada la consulat ca sa-mi iau viza de o luna. Chiar daca mai treceau unii pe sest, în niciun caz nu era un fenomen "de masa" ca acum. ;))
      Pai Blue râde în timp ce Rodolfo era serios!

      Ștergere
    3. Am comentat în acelasi timp cu Blue si nu vazusem ce a scris.
      Sarut mâinile Doamnelor, dupa cum scrie si în motto.
      Ca sa continui ideea, sunt si unele vinuri care se fac otet! ;))

      Ștergere
    4. Cam scump la LIDL!! E mult mai scump decât un vin bun!

      Ștergere
    5. Domnu', eu vorbeam de vin, nu de salate!! De vinul care rămâne vin până la sfârşit.
      Pentru replica aia, meriţi să petreci o zi intr-una din băile lui Dorel.
      Uite aşa, că m-ai necăjit!
      :))

      Ștergere
    6. Când ai sa vezi cea mai sofisticata creatie a lui Dorel (o pun cadou de Anul Nou) n-o sa mai spui ca ala e loc de pedeapsa!
      Crezi ca depinde de "vin" daca ramâne vin sau trece la o etapa superioara?

      Ștergere
    7. :)
      Nu ştiu. Sincer, habar-n-am dacă depinde de vin. Eu mă simt ca şpriţul cu prea mult sifon.
      :))

      Ștergere
    8. Daca-i vin de soi e bine. Dar e pacat sa-l bei cu sifon. :))

      Ștergere
  4. nu am timp sa citesc, dar revin spre seara...vroiam doar sa te salut si sa-ti spun...apropos de about me..."Sunt de accord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mâna femeii când o întâlneşte prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă. (Sacha Guitry)" barbatul nu saruta mana decat daca duamna i-o intinde...vezi ca nu-i de capu' lui :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca n-o întinde, asa i le iau pe amândoua, de numa'!!

      Ștergere
  5. Interesant. Eu nu as fi fost atat de impresionata de nationalitatea celui care m-a buzunarit. Mai ales ca nu era vorba de maruntis. Dar ma amuza, nu stiu cum erai atunci, ca ti-ai pastrat viu simtul umorului. Cel putin de acela nu te-au putut deposeda, indiferent de cati ani au trecut. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Judecatile le facem acum. Atunci nici nu s-a pus problema nationalitaii celui care m-a buzunarit, dupa cum nici el nu si-a pus problema nationalitatii celui pe care-l buzunarea. In '96 nu putea fi decât francez, de origine... nord-africana. Anul trecut, deci dupa 16 ani, tot unul de asta, venit sa monteze o mobila, i-a furat Andreei (fiica noastra) un DVD player din casa.
      Din fericire era un hot prost. Mi-a luat exact ce nu-mi trebuia.
      Nu stiu daca asta e simtul umorului, saru' mâna, dar mi-a placut întotdeauna sa "ma râd" în loc sa ma plâng.

      Ștergere
  6. dan, pai tu chiar ai ghinion. Furat in paris, furat in Barcelona... pe mine numai in Bucuresti m-a furat. Un coleg de munca.

    RăspundețiȘtergere
  7. whatever, si eu voiam sa te laud pt poza, ce tinerel erai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa mai merge! Prefer sa ma laude o Doamna decât Rodolfo!

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!