marți, 31 ianuarie 2012

Miercurea fara cuvinte (37) - Cine ne otraveste viata (2)

… sau ne-o învenineaza, ma rog. Idei principale :
- Câta gratie la cobre ! Numai ca trebuie sa le admiri de la distanta, ca si pe ciuperca de data trecuta.
- Cât m-am uitat la serpisorii astia, o data n-am vazut o vipera miscând! Stau asa încolacite toata ziua de parca ar dormi.
- Acuma nu ca ar conta în cât timp te omoara o serpoaica, tot acolo ajungi, dar unii prefera sa dureze cât mai mult, altii însa sunt terminati rapid.
- Ma întreb si eu, de ce oare când cineva vrea sa-si exprime sentimentele fata de o Doamna spune “e rea ca o vipera!” si nu “ca o cobra“ ?

Carmen va poate spune mai multe.

luni, 30 ianuarie 2012

Revolutii socio-profesionale contra dictaturii si greva parlamentara la cald

Am ramas profund miscat eu si sotia de-a dreptul nauca când am vazut cu cât spirit de sacrificiu lupta si da-i, si da-i si lupta “Asociatia Haiducilor“, nici nu stiu daca calificarea asta se scrie cu litera mare. Fara frica ca dictatorul îi poate arunca ca pe niste nimica ca sa spun asa la pârnaie.

Când am vazut ca si o organizatie serioasa ca “Asociatia suporterilor“ iese la vedere cucu raj, mirarea nu mi-a fost mai mica, ca si dincolo dealtfel.

Ca cofondator al mai multor asociatii de mâncatori din diaspora cum ar fi “Asociatia mâncatorilor de carne“, ca copanele de pui de exemplu, sau de “brânza frecata cu ceapa“ sau chiar “Asociatia bautorilor de vodca cu gheata“, cu colaboratori (tot fondatori) în toata Ioropa sustin ca cauza lor este dreapta. Ma ia asa, ca un fior, ca caldura soarelui sau ca caloriferul când vad zburând borduri ca catapultate sau ca ciomegele îsi fac treaba.

Nu pot sa nu sper, pentru ca contextul ma inspira, ca conflictul sa se termine si toata lumea sa faca ca tulburarile sa ia sfârsit.

Pentru asta trebuie ca catifelata floare din politica carpatica care vinde ponturi la oamenii care danseza Hora Unirii (întrebarea diplomatica ca de exemplu “ce v-au dat astia ? “, plina de tâlc urmata de gesturi energice), sa-si declare oficial apartenenta la o asociatie de luptatori, mâncatori sau bautori, ca conspiratii marunte n-au mers nici cu fiureri, d’apai cu dictatori de talia celui de la noi. Altfel iese totul un fel de moca ca sa nu spun ca “kaputt“.

duminică, 29 ianuarie 2012

Life in Pictures (17) - Tablete de ciocolata

O poza ceva mai veche. Trebuie sa ma mai încurajeze cineva din când în când. Deocamdata eu: oricum sunt mai înalt ca el. Si nu mi-am scos camasa pentru celelalte detalii... Inca!!

vineri, 27 ianuarie 2012

Zilele Comemorarilor

”IICCMER a initiat, încă din primavara anului 2010, proiectul de Lege privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului si Comunismului si a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România”, zice Vladimir Tismaneanu pe blogul lui.

Nu sunt oare prea multe zile de comemorari de victime ? Prea dese schimbari de Sarbatori Nationale si de imnuri ? La urma urmei la 23 August nu s-a întâmplat ceva foarte rusinos pentru români. Iar eu, asa plin de elan cum eram în clasele mici când cântam “Te slavim Românie…“ n-am mai fost de atunci niciodata. Francezii înca se îndeamna “La arme cetateni !“, nemtii îl cânta si acum pe cel de pe vremea lui Hitler, nici macar rusii sau bulgarii nu si l-au schimbat pe cel “comunist“. In timp ce eu sunt deja la al treilea imn în viata asta.

Il astept si pe-al patrulea, nu-i nicio graba…

duminică, 22 ianuarie 2012

Life in Pictures (16) - Sephora

Odata, mai demult, mi s-a întâmplat sa intru la Sephora. Fiind un lucru mai rar, am fost primit destul de frumos si politia calare a aparut pe Câmpiile Elizee.

Detalii la Costin.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Miercurea fara cuvinte (35) - Reclame

Ia uite ce se mai spune prin Bucuresti, la Romana:

Mai multe vedeti la Carmen.

marți, 17 ianuarie 2012

Revelion mascat

Reiau despre revelioane înainte de a se termina luna ianuarie.

In timpul anului care trecuse trebuie sa se fi întâmplat ceva, astfel ca pe 12 august s-a nascut Andreea. Tot în vara aceea fierbinte ne-am mutat în casa noua, în acelasi apartament în care stam si acum de câteva ori pe an. N-am avut parte decât de cutremurele pe care le stim cu totii, cu epicentrul în Vrancea. Casa fiind deosebit de spatioasa, mai ales pentru ca nu era mobila în exces ci dimpotriva, am hotarât ca urmatorul revelion sa-l facem la noi. Si nu oricum, ci mascat. Se simtea nevoia unei schimbari. Si am început iar cu convocarile, sedintele repetate, liste, sarcini (Nana avea deja una rezolvata de curând asa ca se putea apuca serios de celelalte). O dificultate în plus o reprezentau costumele pe care fiecare trebuia sa le caute sau sa si le comande din timp, pentru a evita situatiile inedite si neplacute de la alte revelioane când unii dintre noi ”s-au trezit în tinute necorespunzatoare”.

Intotdeauna la revelioanele noastre am avut bunul obicei sa nu amestecam bauturile. Ne adunam pe la 8 sau 9 seara si pâna la momentul culminant de la miezul noptii era consemn (doar lucram în armata!!) ca nimeni sa nu puna picatura de vin sau sampanie în gura. Nu, pâna atunci nu se bea decât vodca sau tuica mai slabuta cu gust de sâmbure pentru Doamne. Mai rontaiam câte ceva, mai o vorba, un dans, o maslina, aveam un respect pentru traditie.

Stiti tertipul cu ”iepurele” la cursele de fond din atletism ? Unul care o ia la fuga de nebun în fata ca si cum n-ar trebui sa alerge 10 000 de metri ci doar pâna colo, sa prinda tramvaiul. Si toti se tin dupa el. Iar când nu mai poate se da deoparte si cine trebuie sa câstige bate si recordul. In seara aceea Gigi M., colonel si el, împreuna cu consoarta, au imprimat un ritm infernal chiar din start astfel ca pe la unspe jumate seara dormeau tun.

Iar noi am continuat dupa cum se vede pâna a doua zi spre prânz si cred ca am batut si recordul.

PS Nu am mai pus "floricele" pe fetzele oamenilor, saracii, dupa aproape 30 de ani nu mai stiu nici eu care eram!

duminică, 15 ianuarie 2012

Life in Pictures (15) - Ce sa fie?

Pe o masa, pe alta masa, de aproape, de departe, cu sau fara blitz, ce-o fi în pahar?

Costin cred ca stie.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Miercurea fara cuvinte (34) - Ocazii

Pacat ca s-au terminat Sarbatorile (vorba vine!), dar ocazii vor mai fi, asa cum au si fost altadata.

Si Carmen are amintiri din alte ierni!

luni, 9 ianuarie 2012

Revelion cazon (2)

... dupã care am continuat asa, inspirat de data asta de Pastorel, de-a dreptul revoltãtor.

PROGRAM DE MASÃ
(în antreu)


• Vodcã ruseascã în clondire aburite
• Mãzline de Tessalia grãmãdite în formã piramidalã
• Pastramã fragedã ca roua terfelitã cu mustar
• Salatã de bou cu fata înveselitã de gogosari acri tãiati în feluri multe
• Salamuri de la Sibiu cu pielita brumatã
• Rãcituri din porc adult si clapon rusinos, tremurând de frig
• Guguloaie cu sardele frecate-n draci cu iz de usturoi
• Brânzã zburatã (asta vine la urmã) cu fructe
• Scobitori (la indiscretie)
• Az n-avem oo în antreu
• Pauzã, pentru cei dornici cafe turceascã

(la masã în sofragerie)

• Pãstrãvi cari au fost copii odatã, în farforii lunguiete, batjocoriti cu cãtãlandri de usturoi chisati si înecati în zmântânã
• Sarmale de râmãtor vinovat cu mãmãligã amestecatã de-un bãrbat caresi bãnuie nevasta cã a esit în oras fãrã treabã, învelitã doar într-un stergar alb de in, sã nu se rãceascã (mamaliga, nu nevasta)
• Ratã pe varzã (dacã no fi decât varza, înseamnã cã a fugit rata)
• Cârnãciori cu gust atâtat, ca de femeie obositã, fripti hoteste la foc gales
• Fripturã asudatã în cuptor dimpreunã cu grãsimea în care s-a chinuit
• Pui fripti la vîlvãtaie, care cum ia prins dogoarea, cu cracii-n sus, ca neste mãgari, nerusinatii!
• Cartofe suptiri ca paiele, rumene sau ruginite în unt de lemn galbin ca de-o boalã veche
• Curechi înghesuiti în butoi, creti de ciudã
• Murãturi risipite într-un binecuvântat castron, iuti si acre deopotrivã
• Am mai uitat o pauzã care o lom când vret (cafe idem)
• Ciorbã de potroace fiartã-n taifasuri lungi, care zbârleste pãrul la ceafã si rãcoreste arsita de prin burdihanuri, cu ardei iuti, dati dracului
• Zamã de viţã (cu ia ne întâlnim dupã 12 noaptea)
• Sampanie bãutã afarã
• Cofeturi variate
• Fructe : mere, potrocale ce so putea
• Veselie motatã de om cu chef
• Cânticele schioape de de mult
• Pintre picãturi danturi si jocuri de socetate
• Cine mai vrea mai ia
• Aicea trebea brânza care am puso la început si care am uitato

Si încheia Pastorel asa povestea unui chef :

”Inchideti sicriul si puneti-i capacu’
Vreu sa ma ieie dracu’”

Culese, prelucrate îndelung în clocote mici si sfârâituri molcome, mâncate atunci si povestite acum.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Exemplu - Revelion cazon (1)

Slavã Domnului cã suntem încã toti si sãnãtosi, dar ce folos? Acusi o sa aniversãm o sumã rotundã de ani de la revelioanele frumoase petrecute altãdatã. Câti ani? Multi! Ma uit pe hârtiile acelea si îmi amintesc cã, lucrând la acea vreme în armata, scriam cam asa, puternic inspirat de o lectura recenta pe-atunci din Gheorghe Braescu:

ORDIN DE ZI No. 134009
az, data curentã

Pentru data de 31.12.1983, ora 12.00 p.m., se ordonã:

1. Va veni anul Nou;
2. Reveionul se va petrece tot la data de mai sus, cu toatã atentia;
3. Domnii ofiteri si ceilanti, pe grade si vechime, va fi în tinutã de galã, având la dreapta (s-au la stânga) sotiile dumnealor, prevãzute cu toalette de soar;
4. Nu se admite nicio scuzã;
5. In timp ce se va lua gustãrile, domnii si doamnele dumnealor pot esi pe scara din dos pentru a loa aere;
6. Domnii va fi prevãzuti cu papioane;
7. Dumnezeii mami iei de vreme cã n-a nins;
8. In pauze se va servi cafele, sprituri si rãcoritoare care va circula în pahare curate pe tãvi, de gradati alesi cu grijã în mãnusi albe;
9. Colonelul N. va recita drama “Brãdulet, brãdut, brãdut“;
10. La sampanie toti va tine un toast, vorbind deodatã si în acelas timp;
11. Va fi hârtie nouã la veceu.

vineri, 6 ianuarie 2012

Revelioane ratate sau cum ne distram pe vremuri

Acuma, dupa ce am avut parte de o serie de câtiva ani de revelioane foarte reusite îmi da mâna sa scriu si despre revelioane ratate.

Se mai întâmpla si câte un revelion ratat pentru ca a fost pregatit în pripa ori pentru ca a fost pregatit prea în detaliu, ca sa fie ”ca ala de acum nu stiu câti ani”. Nu, asa nu merge, când vrei sa repeti ceva la indigo rezultatul este sigur un esec. Am patit-o de câteva ori.

Imi aduc aminte de mai multe revelioane de pomina din anii ’80. Obiceiul revelioanelor de neuitat l-am capatat atunci. Revenisem la Bucuresti prin septembrie ’82 si noii colegi de la un institut al armatei m-au bagat într-un program intensiv de aclimatizare si integrare în colectiv folosind drept pretext revelionul care urma. Cea mai importanta etapa era pregatirea, care dura câteva luni. Puneam totul la punct în cele mai mici detalii si totul iesea perfect. Pe urma era revenirea la normal care tinea pâna dupa Boboteaza, câtiva dintre noi fiind si Ioni.

Zilele trecute, rãscolindu-mi niste hârtii mai vechi, am dat peste câteva foi îngãlbenite de vreme povestind despre un anume revelion, ocazie cu care mi-a revenit în urechi zgomotul de furculite si evident de pahare. E suficient sã vã spun cã, din cauze obiective, am fost în stare sã repetãm petrecerea într-o zi de 17 martie, cu brad, cu cadouri, bineînteles cu zãpadã, ce mai, tot tacâmul! La primul revelion, cel adevarat, toata ziua fusese soare afara, era un frumos de ziceai ca vine primavara ! A doua zi când plecam acasa pe la 1 la prânz semanând pe toata lumea de pe strada stiam deja ca peste o saptamâna venea rândul Ionilor, eram vreo trei. Dupa saptamâna asta care a trecut teribil de greu si fiecare s-a dres care cum a putut, ne-am adunat iar la N. ”Fratilor, am o veste proasta !”. Hait, i s-a acrit vinul, s-a ars friptura, în situatii de astea te gândesti la ce poate fi mai rau. ”N-a iesit nicio poza de la revelion, am uitat sa pun film în aparat ! ”. Vinul neavând nimic, a deschis o damigeana noua de 20 si am început sa cautam solutii. Dimineata când damigeana zacea inutila la picioarele noastre, ne-am pus paltoanele si înainte de plecare ne-am asezat pe jos în cerc sa tragem concluziile. Au mai aparut câteva sticle pastrate pentru situatii de ruptura de stoc si am decis sa repetam revelionul dupa datina pe 17 martie, toate weekendurile pâna atunci fiind ocupate. Repartizarea sarcinilor ramânea aceeasi. Fiecare stia ce are de facut : vinul, friptura, sarmalele cu niste afumatura pe fundul oalei, cartofii prajiti fidelute, prajiturile, vodca, antreurile cu toate felurile de pastrame si cârnaciori, doar aveam pe cineva la ferma de la ”30 Decembrie” care ne aproviziona.

Pe 10 martie am facut o excursie la munte, iar la întoarcere, aproape de Sinaia stiti ca este o pepiniera de brazi. Se însera si simteam o mireasma de zapada dinspre munte. Eu si cu N. ne-am dat jos tiptil din masina, eu, ca un securist adevarat, aveam o secure cu mine, am sarit gardul si am taiat un bradut, nu mare da’ des, l-am bagat în portbagaj si dusi am fost. Daca ne prindea cineva, eu ca eu, dar N. era ditamai colonelul ! Boarea aceea de zapada pe care o adulmecasem s-a transformat peste saptamâna într-o iarna grea, asa ca pe 17 martie am baut sampania în curte dupa ce statuse câteva ceasuri în zapada, vodca la fel, la miezul noptii au fost pocnitori, lalaieli, pupaturi, artificii, ghirlande.

Iar a doua zi pe la prânz lumea pe strada era tare mirata ca dadeam cu orez în ei si le spuneam ”Sorcovaaaa, veselaaa!”.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Miercurea fara cuvinte (33) - In toate este o masura

De Revelion toata lumea a fost decenta. Aproape toata...

Carmen a închis deja.