Albastra (4)

La sfârsitul vacantei fetelor Albastra a ramas cu mine. Asa a vrut ea. Ca sa-i dovedesc pasiunea si abnegatia mea am dus-o la un specialist sa-i puna o centura de castitate. Adica o alarma vreau sa spun. Si inevitabilul s-a produs…

Asa cum un apartament banal de bloc este spart de hoti exact dupa ce faci unele schimbari printre care usa de la intrare, chestie pe care am constatat-o pe propria-mi usa, dar asta-i alta poveste, la fel se întâmpla si cu masina. Baietii lucreaza cu cap si cu multa rabdare. Dupa chipul si asemanarea Albastrei si a partenerului ei de viata, alarma era si ea foarte sensibila. Au “stârnit-o” câteva nopti la rând asa ca “de fier sa fi fost”, si masina si vecinii de cartier, la un moment dat nu mai rezisti. Era mai ceva ca sirena lui Roaita. La început ma trezeam buimac în mijlocul noptii sa-mi caut cheile prin buzunare si sa opresc harmalaia, ca se puneau pe urlat si haitele de câini de paza hraniti stiintific de vecinii milosi. Problema era ca telecomanda oprea doar trompeta nu si latraturile.

Intr-o faza ulterioara de întelegere mai profunda a situatiei delicate în care ma aflam, ma culcam cu telecomanda la cap. La fel ca alarma, telecomanda functiona si ea perfect. Aveam un profund respect pentru profesionalismul lor. Si al celor care au montat-o si al hotilor. Cu un plus pentru hoti. Nu-i usor sa te scoli în fiecare noapte si sa faci ture prin cartier doar ca sa pornesti alarme si atât.

In sfârsit, satul sa ma tot trezesc la cele mai neasteptate ore, sa fiu privit chiorâs de vecini si criticat prin sedintele de asociatie de aceiasi, eu, care eram un model de comportare fiind si presedinte de bloc, am decis s-o dezactivez. Pe alarma. Deci nu m-am mirat prea tare când într-o dimineata am gasit portbagajul deschis si tot continutul lipsa. Fara urme de violenta fizica, macar au lucrat cu mila, spre deosebire de brutele celelalte. Chiar am apreciat faptul ca au lasat portbagajul deschis. Pe de o parte pentru ca ar fi facut zgomot trântind capota pe la al doilea somn, ceea ce era prea mult pentru vecinii traumatizati deja iar pe de alta ca sa-mi dau seama ca se întâmplase ceva deosebit si sa-mi cumpar alta roata de rezerva ca sa nu ramân în pana ca prostul cine stie pe ce coclauri.

David Gilmour - Out Of The Blue