Albastra (5) sau adevarul despre proverbele cu binefaceri

Nu stiu cum se face ca mie, din toate cele spuse de întelepti data trecuta, mi s-a întâmplat ce a prezis Liiceanu si “alt român“. Chiar de mai multe ori, dar pentru ca suntem la “albastra“, va povestesc ce-am patit cu si din cauza ei. Parca prin ’97 au fost inundatii mari în Moldova (unde în alta parte?) si ProTV-ul a organizat niste convoaie de ajutoare pentru cei aflati în nevoie. Am umplut rapid masina cu ce-am gasit folositor prin casa si am descarcat-o direct într-un TIR din Pache Protopopescu. Organizare impecabila, convoiul era gata de plecare, cu masini de politie care sa-l însoteasca, totul ca la carte. Dar un politist, mai “scrofulos la datorie“, ce si-o fi spus el? “Ia sa vad care-i viata lu’ asta cu masina lui frantuzeasca si cu numar galben! “, ca ma auzise vorbind româneste.

- Traiti, e masina dumneavoastra?
- Da…, de ce?
- Nu-i bine (ce intuitie are politia, stia deja!!), când ati intrat ultima data cu ea în tara?
- Cred ca acum vreo trei luni, nu mai stiu exact…
- Daca-i mai mult de trei luni e grav, e caz penal… Daca stai mai mult de trei luni în tara cu o masina straina trebuie s-o înmatriculezi aici. Dati-mi pasaportul…
- Adica? De unde pasaport, doar nu-l port mereu la mine, eu am venit cu niste haine…
- Adica o sa fie un proces si se lasa cu închisoare, nu mult, câteva luni, trece repede… Veniti la mine în masina sa dati o declaratie si pe urma mergeti acasa si-mi aduceti pasaportul.
- Cred ca au trecut mai bine de trei luni, problema este ca peste doua zile plec iar si n-am timp acuma de puscarie! Poate când ma întorc…

M-am dus cu el în masina, mi-a dat o foaie si am început sa scriu “Domnule Comandant…”

- Pai ce faceti?
- Scriu declaratia, ce s-a-ntâmplat…
- Stai domnule, credeti ca merge asa, scrieti ce va spun eu, e si-aici un limbaj…

Am scris dupa dictare o pagina în care recunosteam ca eram vinovat, cu toate legile si paragrafele pe care le încalcasem, de mi-era si mie rusine ca facusem atâtea nelegiuiri. Dupa care am luat un taxi, eram deja inculpat asa ca masina a ramas acolo, am tras o fuga acasa, am luat pasaportul si vreo 50 de marci pentru orice eventualitate si m-am întors la locul faptei. Se stie doar ca întotdeauna criminalul se întoarce la locul faptei…Cu mare greutate l-am gasit pe omul meu care era gata de plecare si i-am întins pasaportul în care pusesem “contributia”.

- Stai dom’le, chestiile astea se fac discret, hai în masina… (se uita în jur precaut, se vede ca stia deja ce era în pasaport, deh, e si el om!). Mare noroc ai ca ma grabesc si n-am timp sa-ti fac actele de trimitere în judecata (trecuse deja la “tu”, eram prieteni). Uite, ia carnetul, buletinul si declaratia, ca eu n-am ce sa fac cu ele. Drum bun si fii atent, e drum lung pâna-n Franta, mi-a mai spus el, premonitoriu…
- Inca ceva, zic eu, doar n-o sa înmatriculez masina aici de fiecare data când ma întorc cu ea si din nou în Franta când ajung acolo. Si nici la puscarie nu-mi prea vine sa ma duc… Trebuie sa fie o solutie!
- Sigur ca este, e simplu, o data la trei luni te duci la bulgari la Russe ca-i aproape si nu-ti trebuie nici viza, bei o cafea acolo si când te întorci, aia de la vama îti pun o stampila cu data intrarii. Si poti sa mai stai trei luni fara grija… Hai noroc!

Acuma daca ar fi sa reiau pe rând proverbele de data trecuta, ar trebui sa va spun daca binele a învins pe pamânt, cât de necesar am fost eu în ziua aia, de ce anume m-am umplut, cât bun simt am avut, daca am parut bun sau chiar am fost, cât bine am gasit la “semenii“ mei, cât de fericit am fost dupa aceea si alte detalii pe care daca vreti, le puteti discuta cu mama…

Iar politistul, poate ca marcile alea le-a dat tot pentru sinistrati, dar n-as baga mâna-n foc…

Famous Blue Raincoat