marți, 9 aprilie 2013

Leapsa Rodolpho - 1

Am primit o leapsa de la Rodolpho, via Vienela. O sa raspund în doua episoade.

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exercitiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunoştinţe, abilităţi sau îndemânări.

Ce se-ntâmpla… Mie de mic mi-a placut sa desenez si sa pictez. Pasiunea asta mi-a fost încurajata de tata de la care am si mostenit înclinarea respectiva. El, ca tânar ofiter, era normal sa picteze si sa cânte la pian (ceea ce eu nu fac si-mi pare rau, desi am avut instrumentul în casa, dar asta e pentru partea a doua). Ba chiar l-am vazut o data si cu un violoncel în brate, din care scotea sunete armonioase zic eu, pentru ca nici afon n-am fost din câte stiu. Drept pentru care am desenat si am pictat, am avut si câteva expozitii (colective), dupa care m-am dedicat, cum era si normal, matematicii si mai târziu informaticii. Am facut si multe caricaturi, dar caii, florile si peisajele nu mi-am permis niciodata sa le schimonosesc. Asa am ajuns sa fiu ceea ce se numeste un spirit renascentist, anume sa stiu sa fac din toate câte ceva, dar cu un mare plus în ceea ce ma priveste fata de Leonardo de exemplu, adica nimic ca lumea. Asta m-a ajutat sa devin un tânar de nadejde, desi foarte sensibil sufleteste, care a luat în piept viata si societatea socialista multilateral dezvoltata. La vârsta adulta, dupa ce am terminat de construit socialismul acasa, am venit aici sa-l fac praf cum se spune, ajutat fiind cu multa pricepere si aplicare de noii mei compatrioti. Din pacate comunismul a fost si va ramâne de-a pururi visul de aur al omenirii…


32 de comentarii:

  1. Excelent!
    Uite că astfel mai aflăm şi noi câte una-alta despre domnia ta. Şi sunt plăcut impresionată de picturile postate.
    Domnule, aveţi un spirit complex şi foarte talentat! Reverenţă!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. saru' mâna! Uneori sunt atât de complex ca nici eu nu ma înteleg... :))

      Ștergere
    2. E normal, am auzit că se mai întâmplă şi altora.
      :)

      Ștergere
  2. Frumosi cai! Poate esti modest cand spui ca nu te-ai perfectionat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt totusi facuti în '69... Atunci a fost "vârful"...

      Ștergere
  3. m-ai emotionat...
    au atat de multa forta caii tai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am crezut si am vrut sa va fac sa râdeti!

      Ștergere
  4. frumos...foarte frumos spus...
    acum...dupa citire, ma simt mica, proasta, murdara si nefolositoare... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei si tu acuma! Da' ce-am facut?
      M-am jucat (atunci aveam ceva tehnica) si am vrut sa pictez în alb-negru. Nu-i chiar asa usor!

      Ștergere
  5. eu am hobby-uri mai facile..nu trebuie mare talent, sau munca...imi place sa fac poze si sa scriu versuri...doar cand am muza ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru poezie mai ales nu trebuie deloc.
      La o întâlnire cu Mihai Ursachi (eram student) ne-a povestit despre "întâlnirea cu clipa de har"...

      Ștergere
    2. eu l-am cunoscut in Ro, dupa intoarcerea sa din USA...
      mi-era ciudat si plin de fapte extreme si nu intelegeam ce gasesc la el cei din jurul meu, de-l venereaza (mai ales Blandiana)...traia saracacios si era mereu razvratit...apoi am aflat ca-i bolnav...si-ntr-o zi...s-a stins...
      eram la AC prin anii '90...

      Ștergere
    3. El a fost un razvratit si înainte de '90, dupa au fost mai multi...

      Ștergere
  6. deci caii sunt deosebiti, dar autoportretul este... impecabil!!!
    Uite cate talente ascunse mai in sud!!! Plus ca gatesti f. bine.

    Pt. pian te invidiez, toata copilaria am visat pian pian, m-am ales cu... exercitii nesfarsite de vioara :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Arakelian, ai dreptate, dar are şi un "defect" capital: e luat!
      :))))
      (Dane, am glumit, să nu te superi!)

      Ștergere
    2. este, si cu moldovencele nu ma pun ;)!

      Ștergere
    3. Cel mai bun test ar fi sa ma recunoasca Mara!
      Pianul, da, l-am avut! Si? La ce mi-a folosit?

      Ștergere
    4. Ce sa fac si eu..., nimeni nu-i perfect!

      Ștergere
    5. Stii tu ce pot moldovencele, nu?

      Ștergere
    6. deseara fac un test: ii arat poza Marei si o intreb cine e.

      Ștergere
    7. Da, dom'le, dar ăstai ditamai defectu'!
      :)))))

      Ștergere
    8. Arakelian, eu nu mă pun - şi nu m-am pus vreodată - cu vreo "posesoare", indiferent din ce zonă geografică ar fi. Pentru simplul motiv că nici mie nu mi-ar plăcea să fiu în locul ei, într-o situaţie similară. Vorba ceea, ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
      Din păcate, duduile care au avut de-a face cu mnealui au gândit altfel.
      :)

      Ștergere
    9. Doamnelor, scuzati ca ma bag în vorba. Cineva spunea ca daca intri într-o astfel de disputa nu iesi niciodata vertical. Defectul asta este incorigibil!

      Ștergere
    10. Păi e bine că te bagi şi-n vorbă, că altfel oricum erai băgat. Dat fiind faptul că "defectul" e (şi) al tău. Sau, mai ales al tău, dacă ne gândim că toată lumea de pe aicea îţi admiră calităţile artistice şi culinare. (Acum, lumea asta va trebui să simtă invidie, de-a dreptul.)
      :))

      Ne bucurăm pentru doamna ta că "defectul e incorigibil". :))
      În general, cam aşa se cade să fie, că doar nu ne căsătorim "part-time", nu?

      Ștergere
    11. Vad ca nu va bucurati si pentru mine... Stiti voi ceva! :)))

      Ștergere
    12. Păi domnia ta şi l-a asumat ca defect. Acu' ce-ai vrea, să te compătimim?
      :))))))))))))))
      Bine, săracuţul de tine! (Şi de noi...)
      Acum e bine?
      :)))))))))

      Ștergere
  7. M-am tot uitat la desene de când ai postat textul, dar nu am scris nimic, am zis să mai aștept. Măi, desenezi, ai barbă, pe cuvânt că ești al meu unchi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. El e cel care iubeste tânara generatie? Povesteai odata parca...

      Ștergere
  8. Nu prea am povestit despre el, și e păcat. E vorba de unchiu meu, pictorul, am pus ceva poze de la el din atelier. Și atunci ai zis tu ceva de oamenii cu barbă. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De poze îmi aduc aminte, dar ai mai spus în alt text despre un unchi care le priveste (privea?) cu interes pe congenerele tale. Ai mai multi unchi? La un artist e perfect de înteles si chiar recomandabil...

      Ștergere
  9. 1. Abia acum imi dau seama ce lepse chiar posibil interesante mi-au trecut prin cap, (desigur din cauza raspunsurilor autentic interesante care pun in valoare intrebarile mai mult decat intrebarile in sine...insa nu am rezistat sa nu ma laud si eu cu ceva !)
    2. Intr-adevar ce minunat sa ai asa un talent artistic, e ceva care mi se pare de nivel sublim, mult mai misto decat sa ai inspiratia sa faci lepse interesante din timp in timp ! Chiar si afinitate receptiva la un nivel mai rafinat pt arta, si tot e ceva si asta, cred eu ! (Desi arta ta, fiind de valoare destul de autentica e posibil receptabila ca atare, efectiv minunata, si de cei care nu au acest nivel de afinitate receptiva prea mare, asa ca mine !...asta trebuia sa fie un compliment, numai ca nu-mi dau seama daca a iesit ca atare, eu nevand nici capacitatea de a ma exprima in cuvinte la un nivel prea rafinat, mai ales pus in fata unor opere de arta !)

    RăspundețiȘtergere
  10. Acaparata de concursul Kadiei, nici nu am avut timp sa mai trec pe la tine. Am aflat din acest articol mai multe decat reusisem sa aflu intr-un an. :))
    Sper doar ca ai folosit in viata talentul cu care te-ai nascut. Sper ca picturile tale vor putea fi admirate si de generatiile viitoare. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!