My darling, my beautiful daughter

La fiecare din ultimele trei concerte pe care le-am vazut la lansarea unui album nou, Mark are obiceiul sa treaca prin toata cariera lui, Dire Straits si solo, si sa cânte cele mai faimoase piese. Grea alegere! Din când în când strecoara si câteva titluri noi, doar atât cât sa te stârneasca. Pentru ca la plecare, la standurile unde se vând tricouri si sepcute sunt si stickuri cu muzica noua.

Dupa vreo doua ore de spectacol îsi scot toti instrumentele, dar le lasa pe scena, si pleaca. Se face întuneric, lumea aplauda în continuare mai mult ca sa respecte un obicei si ei bineînteles se întorc, luminile se aprind, par ca se sfatuiesc putin ce sa mai cânte, dupa care urmeaza Brothers in Arms si Going Home. Fara fite si alintaturi. Abia când apare pe scena un baiat cu o tava mare plina cu pahare de plastic cu bere din partea casei, poti fi sigur ca e gata.

Ca sa fie toti multumiti…



Zilele cu muzica de la Sorin vin, nu trec niciodata...