Vorba dulce…

Incepusem acum ceva vreme sa spun niste povesti despre masinile mele si ajunsesem la cea albastra cu care am avut o relatie mai lunga. In Albastra (4) si Albastra (5) era vorba de niste hoti, profesionisti fara îndoiala si unii si altii.

Exasperat de lipsa de comunicare dintre mine si hotii "ilegali" din prima categorie, care în loc sa ma contacteze direct si sa-mi spuna ce ar avea nevoie au preferat sa fure fara sa ma mai deranjeze, am încercat o reconciliere pentru a-i ajuta în demersurile lor viitoare. Drept pentru care le-am scris o scrisoare deschisa care a aparut în ziarul “Ce-ati facut în ultimii cinci ani?” de pe vremea aia...

“Mult stimate Domnule hot
Ca sa nu ma acuzati cumva de rea intentie, lucru care m-ar durea, vreau sa punem lucrurile la punct chiar de la început. Inteleg si sunt de acord cu toate actiunile Dumneavoastra, chiar cu unele care ma privesc sau m-au privit în mod direct. Numai Dumnezeu stie ce-i în sufletul Dumneavoastra atunci când va faceti meseria (ma întreb de ce nu vi se da un spor de periclitate ; adica un psihiatru care nu risca decât sa fie strâns de gât de vreun nebun are dreptul la asa ceva, iar Dumneavoastra, care va riscati libertatea, nimic ?). Cum as putea sa ma supar de exemplu ca mi-ati luat trusa de scule care era lânga masina parcata în fata blocului, ziua la ora doua, atunci când eu m-am dus în casa sa iau ceva ? Chiar asa marunt ma credeti ? Ati judecat corect: putea s-o gaseasca vreun copil care s-ar fi putut lovi cu vreo surubelnita si l-as fi avut pe constiinta. Doar si Dumneavoastra aveti dreptul sa folositi o trusa nemteasca la masina pe care o aveti si care în mod sigur arata mult mai bine ca a mea.

Inteleg de ce mi-ati spart masina în parc la Mogosoaia într-o sâmbata la prânz, când ma dusesem sa ma plimb cu familia. Nu ati vrut sa ma deranjati când ati avut nevoie de casetofon. Restul a fost doar un sir de întâmplari nefericite : probabil graba a facut ca dupa ce mi-ati încercat toate încuietorile care totusi au rezistat, sa-mi spargeti geamul cu un bolovan. Este un procedeu mai putin elegant, în schimb a fost foarte eficace si destul de pitoresc. Din nou balcanismul nostru drag a iesit victorios în fata vestului rafinat, dar putred. Pentru ca n-ati putut lua totusi casetofonul care era fixat cu o cheie speciala am sa fac o reclamatie la firma respectiva. Iar faptul ca de data asta v-a prins politia îl consider o neîntelegere pentru care îmi cer sincer scuze.

Mi-am explicat si ultima Dumneavoastra întreprindere. Mi-ati luat roata de rezerva, de data asta noaptea, pentru ca “genti“ nu se prea gasesc, iar cauciucurile de marimea asta sunt foarte scumpe. In felul acesta am dat împreuna o lovitura comerciantilor lacomi care pun preturi asa de mari, iar pe de alta parte mi-ati atras discret atentia ca nu am antifurt la portbagaj, pentru ca alarma oricum o oprisem eu ca sa nu va deranjeze noaptea. Imi pare rau ca nu mi-a trecut prin cap sa va dau personal mingea fetitei mele, dar nu stiam de unde sa va iau. Asa ca ati luat-o singur. Probabil aveti si Dumneavoastra copii care cu atâtea privatiuni nu pot întelege ca unele lucruri nu le puteti cumpara. De aceea ei primesc ajutoare si îi iubeste Michael Jackson. Fetita mea a priceput pâna la urma de ce nu mai are mingea ei. Inteleg de asemenea de ce ati luat si husa masinii, este si ea foarte scumpa, cam cât o chenzina de cercetator si se vinde bine. Iarasi înteleg de ce nu ati luat cele doua camere care erau în portbagaj : fiind noapte nu le-ati vazut si oricum nu mai foloseau la nimic. Inteleg de ce mi-ati luat si pompa si barometrul : împreuna cu roata formeaza un tot unitar.

Un singur lucru nu reusesc sa-l înteleg. De ce nu mi-ati luat si cricul ? “