Am citit cu ceva vreme în urma un eseu pe multe pagini despre “Metoda întrebarii prostesti”. Pe scurt cineva tine o conferinta si la sfârsit are proasta inspiratie sa spuna cu superioritate: “Va multumesc pentru atentie, daca aveti întrebari, va stau la dispozitie”. Nimeni nu întreaba nimic, evident toti asteapta sa treaca cele câteva secunde protocolare dar si chinuitoare din respect pentru orator, dupa care vine mântuirea si pot pleca pe unde au cu adevarat treaba. Si când primul întinde mâna dupa caciula sa si-o îndese pe cap, cineva, aproape un nimeni, ridica o mâna tremurata si transpirând de emotie spune cu un glas gâtuit: “Nu va suparati ca va retin, dar as avea o întrebare, poate prosteasca”. Ei bine, în momentul asta oratorul poate fi sigur ca întrebarea nu-i deloc prosteasca si nici timidul nostru idiot. Exista doua continuari: cea mai putin probabila, când oratorul este la fel de destept ca timidul si atunci discutia se poate prelungi înca ore întregi iar ceilalti pot pleca linistiti sau, cel mai des, oratorul nu este, deci nu stie raspunsul si toata lumea pleaca, cel mai multumit fiind timidul (care este de banuit ca avea o polita de platit).
La ce ma gândeam azi uitându-ma la televizor la un meci? La cuvântul ”tele” sau, ca sa fie pe întelesul tuturor, la grecescul ”τηλε”. Si care înseamna departe. Se foloseste pentru a forma cuvinte compuse, în ultimul timp nici nu se mai pune cratima, asa a devenit de popular pe masura ce distantele s-au redus. De la televizor am trecut repede la cel mai frecvent, telenovela, apoi la telerama, telecinemateca, telespectator, teletext sau, de ce nu, teleast. Când s-a terminat meciul m-am gândit la apropiata vacanta, si de aici telecabina, teleski si teleferic. La politica n-am prea avut idei, doar teleconferinta. Când am vazut ce multe sunt, m-am saturat sa tot caut si pentru ca mi-era foame, m-am dus în bucatarie sa manânc niste rosii cu... telemea.
As putea îndrazni sa va pun o întrebare prosteasca ?
Deasupra norilor...
Acum 4 ore
Telemeaua din Teleorman.
RăspundețiȘtergereDa, Maître, dar Teleormanul e departe, se justifica, în timp ce telemeaua era la mine-n frigider!
RăspundețiȘtergereTeleologie?
RăspundețiȘtergereTeleleu-Tanase- Mai caut?
Cauta Mihaela, saru' mâna, ca eu telemeaua am terminat-o. Culmea telepatiei, tocmai ma gândeam la tine!
RăspundețiȘtergereNu tocmai-"Telepatia este procesul care permite ca fiinţele să transmită informaţii de la unele la altele, fără a se folosi de limbajul verbal. Cei care au descoperit că telepatia se află printre fenomenele paranormalului erau adepţii mesmerismului (teoria magnetismului animal). Aceştia au observat că unele persoane cu capacităţi magnetice pot citi gânduri şi pot executa comenzi nerostite".
RăspundețiȘtergereBa tocmai. Vorbim de "dezbracarea cuvintelor" adicatelea de etimologie. Ia uite: "Telepatia (însemnând literal simţire la distanţă) vine din greacă tele ("distanţă") şi pathe "sentiment" şi se referă la abilitatea de a comunica informaţie de la o minte la alta, fiind o formă de percepţie extra-senzorială sau cogniţie anormală". Si asta n-o spun eu. Tu ai dreptate, dar daca vrei sa continui eu ideea ta, doi oameni care nu folosesc limbajul verbal sunt la distanta, chiar daca îi desparte doar un metru.
RăspundețiȘtergereA gandi la- nu reprezintă-(TELEPATIE) comunicarea impresiilor de orice formă, de la o minte la alta(.De la Wikipedia, enciclopedia liberă)
RăspundețiȘtergereTot din Wikipedia am citat si eu, ca nu-s asa destept sa vorbesc singur. Repet, vorbim de etimologie. Si la urma urmei am facut si eu o gluma cu telemeaua, ca asta facem aici, ne jucam. Gata, hai la Pitagora acum!
RăspundețiȘtergereTeleguţă!
RăspundețiȘtergere@Vara Toamna:
RăspundețiȘtergereComentariile astea au început si se sfârsesc memorabil: Teleorman si teleguta! Cuprinsul nu putea fi nici el altfel. Incântat de cunostinta!