… când am început să înţeleg, ce înseamnă “haz de necaz“. Şi-au pierdut prima dată averea la stabilizare, şi-au mai pierdut-o o dată la colectivizare şi au ajuns la capătul vieţii într-un apartament mic de bloc în Bucureşti. Nu i-am auzit văitându-se niciodată, nici vorbind pe cineva de rău. Despre perioada petrecută în cutia asta de chibrituri Mâneni spunea ca a fost cea mai fericită parte a vieţii lui. In casa lor se râdea mereu, Doamne ce se mai râdea!
De ce i-am iubit aşa mult pe bunici şi ni-i amintim atât de des, mai ales acum că nu mai sunt? Ii iubim chiar “altfel” decât pe părinţi? Plecarea lor a lăsat în fiecare un gol pe care nu-l putem umple decât cu amintiri. Toate frumoase, după atâţia ani nu rămân decât cele frumoase. Incerc un raspuns: pentru că bunicii ne iubesc aşa cum vrem noi, pe când părinţii ne iubesc aşa cum vor şi cred ei că trebuie.
Deasupra norilor...
Acum 3 ore
De ce au ajuns ei la Bucuresti?
RăspundețiȘtergereErau batrâni, nu se mai puteau ocupa de gospodarie, asa ca au vândut casa de la Podu Iloaiei si si-au luat un apartament cu doua camere în Bucuresti. Noi eram de mai multi ani deja acolo.
RăspundețiȘtergerebunicii sunt cei care nu te grabesc sa cresti :)
RăspundețiȘtergereCrezi k asa ne iubesc parintii? Numai cum vor ei? Poate unii, eu nu cred k asa ma iubeste mamanu, nu cred k asa o iubesti tu pe Andreea!
RăspundețiȘtergereTe rog sa ma corectezi daca gresesc...
Genul de oameni care au fost bunicii tai imi plac enorm si ii respect. Hazul de necaz este o atitudine a omul inteligent.
Asa-i windwhisperer, sau te lasa sa cresti cum vrei tu. De aici si unele (destul de dese) conflicte între bunici si parinti privind cresterea copiilor. Dar parerile si rolurile se schimba o data cu anii si roata se învârte.
RăspundețiȘtergereDa Duduca, asa o iubesc eu pe Andreea, cel putin m-am straduit, de aceea uneori nu i-a placut. Dar ceva-ceva, tot mai ramâne. Acuma nu se mai pune problema ca-i marisoara. Stii tu chestia cu "cum se cuvine". Dar copiii îsi vad de treaba lor si ... se orienteaza! Profita si de unii si de altii.
...si când spuneam ca parintii ne iubesc asa cum vor si cred ei ca trebuie, nu era neaparat o critica!
RăspundețiȘtergere