Ana şi Mihai Avădanei (1)

Şi uite-aşa am ajuns student în anul întâi la litere : bastonaşe, virguliţe, ”Ana are mere”…

Doamna Avădanei a fost învăţătoarea iar soţul ei profesorul de Română şi dirigintele nostru până în clasa a VIII-a. Deci două treimi din trecerea mea prin şcoală am fost călăuzit de o familie de dascăli. Cu har amândoi. Pe care-mi plăcea să-i privesc, să-i ascult şi să fiu lângă ei. Cred că asta este de fapt menirea dascălilor adevăraţi : să ne fie drag de ei şi astfel să ne fie drag de şcoală. Faimosul “tact pedagogic“ nu este decât darul de a şti să te apropii de copii şi de a-i chema către carte. Restul vine de la sine.