Şi uite-aşa am ajuns student în anul întâi la litere : bastonaşe, virguliţe, ”Ana are mere”…
Doamna Avădanei a fost învăţătoarea iar soţul ei profesorul de Română şi dirigintele nostru până în clasa a VIII-a. Deci două treimi din trecerea mea prin şcoală am fost călăuzit de o familie de dascăli. Cu har amândoi. Pe care-mi plăcea să-i privesc, să-i ascult şi să fiu lângă ei. Cred că asta este de fapt menirea dascălilor adevăraţi : să ne fie drag de ei şi astfel să ne fie drag de şcoală. Faimosul “tact pedagogic“ nu este decât darul de a şti să te apropii de copii şi de a-i chema către carte. Restul vine de la sine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2014
(82)
- decembrie (3)
- noiembrie (11)
- octombrie (8)
- septembrie (11)
- august (3)
- iulie (4)
- iunie (10)
- mai (8)
- aprilie (2)
- martie (11)
- februarie (3)
- ianuarie (8)
-
►
2013
(136)
- decembrie (12)
- noiembrie (9)
- octombrie (14)
- septembrie (19)
- august (5)
- iulie (15)
- iunie (9)
- mai (8)
- aprilie (12)
- martie (5)
- februarie (5)
- ianuarie (23)
-
►
2012
(218)
- decembrie (27)
- noiembrie (22)
- octombrie (18)
- septembrie (12)
- august (12)
- iulie (15)
- iunie (22)
- mai (15)
- aprilie (14)
- martie (25)
- februarie (22)
- ianuarie (14)
-
►
2011
(160)
- decembrie (16)
- noiembrie (22)
- octombrie (17)
- septembrie (17)
- august (4)
- iulie (16)
- iunie (12)
- mai (10)
- aprilie (16)
- martie (17)
- februarie (8)
- ianuarie (5)
-
▼
2010
(116)
- decembrie (8)
- noiembrie (7)
- octombrie (10)
- septembrie (4)
- august (11)
- iulie (16)
- iunie (15)
- mai (9)
- aprilie (12)
- martie (14)
- februarie (4)
- ianuarie (6)
Si eu l-am avut profesor de romana pe domnul Avădanei in clasa a VIII.
RăspundețiȘtergereLa ce scoala erai atunci?
RăspundețiȘtergereLa Ibraileanu, linga Radu.
RăspundețiȘtergereDomnul Avădanei era un tip solid!
Citeste partea a II-a, mâine sau poimâine! Solid e putin spus!
RăspundețiȘtergereInseamna ca noi ne stim chiar înainte de "speciala"? Intr-a VIII-a eram tot la Ibraileanu.