miercuri, 17 martie 2010

Ana şi Mihai Avădanei (1)

Şi uite-aşa am ajuns student în anul întâi la litere : bastonaşe, virguliţe, ”Ana are mere”…

Doamna Avădanei a fost învăţătoarea iar soţul ei profesorul de Română şi dirigintele nostru până în clasa a VIII-a. Deci două treimi din trecerea mea prin şcoală am fost călăuzit de o familie de dascăli. Cu har amândoi. Pe care-mi plăcea să-i privesc, să-i ascult şi să fiu lângă ei. Cred că asta este de fapt menirea dascălilor adevăraţi : să ne fie drag de ei şi astfel să ne fie drag de şcoală. Faimosul “tact pedagogic“ nu este decât darul de a şti să te apropii de copii şi de a-i chema către carte. Restul vine de la sine.

4 comentarii:

  1. Si eu l-am avut profesor de romana pe domnul Avădanei in clasa a VIII.

    RăspundețiȘtergere
  2. La Ibraileanu, linga Radu.
    Domnul Avădanei era un tip solid!

    RăspundețiȘtergere
  3. Citeste partea a II-a, mâine sau poimâine! Solid e putin spus!
    Inseamna ca noi ne stim chiar înainte de "speciala"? Intr-a VIII-a eram tot la Ibraileanu.

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!