Ligia Papuc

Nu ştiu cum se face, dar cei mai mulţi din cei care am fost elevii Doamnei şi Domnului Avădanei am ajuns mai târziu la specială. Şi doar nu ei ne-au făcut să fim mai răsăriţi la matematică, ne-au făcut poate să respectăm mai mult şcoala. Legătura cu matematica de mai târziu a fost însă Doamna profesoară Papuc. Era o femeie aspră, dar care ascundea o mare sensibilitate şi dragoste pentru noi, după cum s-a dovedit mai târziu. Deşi foarte tânără, avea deja părul cărunt, aproape alb. Severă şi nu foarte darnică la note, a stricat mediile multora din candidaţii obişnuiţi la premii. Mi-a pus o dată un şase printr-a cincea şi evenimentul ăsta a devenit problema familiei. ”Ce se întâmplă doamnă cu Dan?”, ”Nu se-ntâmplă nimic doamnă, are cap dar nu-l foloseşte. E împrăştiat şi cam puturos”. Cred că nu-i nevoie să spun cine erau personajele.
După câţiva ani a plecat la Timişoara cu soţul ei care era atunci decanul facultăţii de Matematică din Iaşi. N-am mai vazut-o şi nu mai ştiu nimic despre d-sa decât de pe net. Văd că a publicat mai multe cărţi de matematică împreună cu prietenele sale, soţia profesorului Corduneanu, cel care a venit decan după plecarea profesorului Papuc (şi pe care l-am avut profesor în facultate) şi soţia celui care avea să ne schimbe într-un fel cursul vieţii, profesorul nostru din liceu. Aceasta din urmă a fost şi profesoara Nanei. Coincidenţe...