miercuri, 21 iulie 2010

"Trebuie sa stii când sa mori…"

Dar cuvintele care m-au aruncat cel mai mult în bezna sunt "Trebuie sa stii când sa mori". Vorbeam de sinucidere. Doar aici s-ar putea încadra sintagma. Pentru ca altfel nu înteleg acest imperativ si repros parca adresat celor neinspirati care nu stiu când sa moara. Trebuie ! Ca si cum am putea alege momentul.

Despre sinucidere nu stiu ce sa spun. Cred ca nu-i adevarat când se afirma ca sinucigasii sunt cei care nu mai suporta viata. Nu toti sinucigasii fac sau încearca sa faca gestul final pentru ca nu mai suporta viata. Problema este cu câta luciditate percep si pricep ei lumea si viata pe care o traiesc.

Sunt mai întâi cei care o fac în perfecta cunostinta de cauza si complet stapâni pe mintea lor, cei ale caror suferinte sunt insuportabile sau care o fac tocmai ca sa evite aceste suferinte. De cele mai multe ori reusesc din prima încercare tocmai pentru ca sunt lucizi. La ei poate este un gest de curaj. Ce spun acum nu are nicio legatura cu eutanasia. Nu sunt nici doctor, nici om politic si nici om al bisericii ca sa-mi dau parerea. Cred ca doar doctorii au dreptul sa decida iar oamenii politici sa legifereze. Biserica, asa cum este ea azi, ar trebui sa nu se amestece.

Ar mai fi cei care o fac demonstrativ, pe jumatate, pentru ca s-au certat cu seful sau cu iubitul si care lasa suficiente indicii în prealabil. Au o suferinta, e clar, dar prefera lamentarea continua si asteapta mereu sa faca altii ceea ce ei nu au curajul sa faca singuri. Tentativa este un semnal. Riscul este ca o banala pana de curent sau de mobil sa transforme o simpla sperietura în tragedie.

Si mai sunt si cei care au o labilitate psihica si la un moment dat un eveniment marunt îi face sa decompenseze. S-ar putea sa rateze de mai multe ori, dar de obicei încearca pâna reusesc.

In ceea ce ma priveste, continui sa ma joc cu doamna cu coasa. Si nu sunt singurul. Ascultati ce zice Mark : daca el nu va gasi în Ceruri pe cineva care sa cânte la cimpoi, se întoarce iar pe pamânt. Iar eu, daca nu-s toti trei acolo, el cu David si cu Eric, fac la fel.

6 comentarii:

  1. Fain le mai zice Mark asta :) Cine stie in ce se transforma moleculele de carbon, aka noi, cand la vine vremea, poate in cimpoieri profesionisti :)

    Da' daca tot stam pe aici de ceva vreme, sa vedem ce s-o mai da, inainte sa inchidem buticul pentru totdeauna, zic eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai avem Ioana, mai avem destul pâna atunci, zic eu, de aia nu trebuie sa ne pierdem timpul gândindu-ne la asta, de aceea ma si cert singur pe-aici pe teme macabre si fac haz.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu zic ca nu-i chiar pierdere de timp sa ne gandim la ce-o fi cand o fi, ba dimpotriva... Doar e singurul lucru de care putem fi 100% siguri in viata, un fel de reper absolut :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate, dar tocmai pentru ca este cel mai sigur lucru din viata, ca te gândesti ori ba, tot vine. Si când esti aproape copil, sunt alte lucruri mai importante.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu te certi singur, eu citesc tot! Tot rasfoiesc cartea lui Mann sa gasesc randurile cu pricina, cand o sa le gasesc, o sa le adaug k si completare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate greseste Mann, cine stie? ;)

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!