Cercetarea trece prin stomac

Exista în Bucuresti un fost coleg de institut la care ma gândesc, pios si grabit, în fiecare zi. Chiar de mai multe ori. Ce se-ntâmpla. In fiecare miercuri aveam sedinta Consiliului Stiintific : cum stam cu cercetarea în departamentul fiecaruia, planul, proiecte Phare, ”Domnul Ministru vrea sa facem asta si asta”, câteodata venea însusi Domnul Ministru sa ne spuna ca vrea sa facem ”aia si aia” ca este invitat la o emisiune unde nu poate improviza sau pleaca la un congres si are nevoie de date concrete, ma rog, chestiuni vitale ca sa zic asa. Când pleca ministrul si ajungeam la ”Diverse” colegul meu ridica invariabil si nerabdator problema… hârtiei igienice. Si toata lumea devenea mai atenta. Cine o fura de la locul destinat ? Hârtie de xerox era putina, hârtie de scris la fel, rechizitele se dadeau cu târâita, asta era de înteles. Dar si hârtia igienica ? ”Bun, poate si femeia de serviciu face o prima triere dimineata ca are si ea nevoi si familie care manânca, dupa care viata si metabolismul îsi urmeaza cursul normal acelasi dintotdeauna. Dar de la cercetatori ne asteptam la mai mult”. ”La mai mult ce ?” întrebam eu condescendent si cu subînteles. Ceva nu era prea clar. ”O fi într-adevar mai mult. Poate efortul intelectual, cine stie ce conexiuni nebanuite sunt între asta, digestie si anumite urgente. Planul trebuie facut pâna la sfârsitul anului pe când alte chestii nu le poti amâna nici macar cinci minute…”. In vremea asta, pentru exemplificare, un alt coleg aflat sub presiunea unei necesitati imperioase îndelung reprimate în prezenta ministrului iesea din biroul directorului câteva clipe. ”Ne asteptam la mai multa constiinta colega”.
Si uite-asa o faceam pe detectivii, pentru ca în mod cert sulul pus dimineata disparea pâna la prînz, inclusiv cartonul de la mijloc, detaliu important care dadea si mai mult de banuit. Dar nu aveam probe, desi locul faptei era cercetat minutios si supravegheat cu mijloace specifice cercetarii…
Ma gândesc deci la el cum spuneam la început, de fiecare data când merg aici la buda si vad zecile de suluri roz aliniate pe etajera.