duminică, 29 august 2010

Cercetarea trece prin stomac



Exista în Bucuresti un fost coleg de institut la care ma gândesc, pios si grabit, în fiecare zi. Chiar de mai multe ori. Ce se-ntâmpla. In fiecare miercuri aveam sedinta Consiliului Stiintific : cum stam cu cercetarea în departamentul fiecaruia, planul, proiecte Phare, ”Domnul Ministru vrea sa facem asta si asta”, câteodata venea însusi Domnul Ministru sa ne spuna ca vrea sa facem ”aia si aia” ca este invitat la o emisiune unde nu poate improviza sau pleaca la un congres si are nevoie de date concrete, ma rog, chestiuni vitale ca sa zic asa. Când pleca ministrul si ajungeam la ”Diverse” colegul meu ridica invariabil si nerabdator problema… hârtiei igienice. Si toata lumea devenea mai atenta. Cine o fura de la locul destinat ? Hârtie de xerox era putina, hârtie de scris la fel, rechizitele se dadeau cu târâita, asta era de înteles. Dar si hârtia igienica ? ”Bun, poate si femeia de serviciu face o prima triere dimineata ca are si ea nevoi si familie care manânca, dupa care viata si metabolismul îsi urmeaza cursul normal acelasi dintotdeauna. Dar de la cercetatori ne asteptam la mai mult”. ”La mai mult ce ?” întrebam eu condescendent si cu subînteles. Ceva nu era prea clar. ”O fi într-adevar mai mult. Poate efortul intelectual, cine stie ce conexiuni nebanuite sunt între asta, digestie si anumite urgente. Planul trebuie facut pâna la sfârsitul anului pe când alte chestii nu le poti amâna nici macar cinci minute…”. In vremea asta, pentru exemplificare, un alt coleg aflat sub presiunea unei necesitati imperioase îndelung reprimate în prezenta ministrului iesea din biroul directorului câteva clipe. ”Ne asteptam la mai multa constiinta colega”.
Si uite-asa o faceam pe detectivii, pentru ca în mod cert sulul pus dimineata disparea pâna la prînz, inclusiv cartonul de la mijloc, detaliu important care dadea si mai mult de banuit. Dar nu aveam probe, desi locul faptei era cercetat minutios si supravegheat cu mijloace specifice cercetarii…
Ma gândesc deci la el cum spuneam la început, de fiecare data când merg aici la buda si vad zecile de suluri roz aliniate pe etajera.

7 comentarii:

  1. pe vremuri aveam fiecare sulul lui propriu bine ascuns intre creioane si gume :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ehei, ce vremuri si ce gume! Dar nci macar gumele acelea nu puteau sterge chiar totul.

    RăspundețiȘtergere
  3. singura mea dilema legata de subiectul in cauza era, este si va fi inca multa vreme, de ce trebuia sa folosim glaspapir in locul susnumitei si nu o hartie mai moale (apropiata de ceea ce se foloseste in zilele noastre) demna de locul ce trebuia… sa-l atinga; si nu ma refer la diversi substituti cum ar fi scanteia, flacara, sportul, diverse planuri vechi sau documente luate pe sestache de la servici pe post de hartie uzata, ci insasi hartia randuita rotund peste cilindrul acela de carton si cumparata din magazin pe post de hartie higienica…
    cat despre cercetare, eu nu prea stiu nimic, am fost tot timpul pe productie…

    RăspundețiȘtergere
  4. Si ce coada faceam si la glaspapirul ala!
    Si înca ceva, actiunea se petrece totusi în "zilele noastre", acum putin mai mult de zece ani, oricum dupa "deranjul din decembrie".

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai ce, deranjul a deranjat pe cineva?? A pus doar pe fuga vreo cativa speriati... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. sau mai stii, pe unii i-o fi deranjat la stomac...

    RăspundețiȘtergere
  7. E grea cercetarea, te scremi mult ca sa iasa ceva. Si pe urma nu stii daca ce-a iesit este adevarat...

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!