Sarbatori, diferente de orânduire si orânduieli

In perioada în care începusem sa construiesc socialismul în Franta dupa ce-l facusem praf în România discutam cu noii mei prieteni si colegi despre sarbatori ïn general. Aveam unele mirari si nelamuriri. Nu vedeam la ei în niciun chip elanul primitiv cu care era obisnuit taranul din mine si amicii nostri din tara de bastina. Sa uiti pentru o clipa sau o noapte de clipe de sefi, bani, tâmpiti, orgolii si în general de orice nu este bunadispozitie. Cu toate excesele de rigoare…

Cu ocazia asta am aflat ca onomasticile lor trec aproape neobservate, iar daca spui cuiva ”Bonne fête !” de ziua numelui, se gândeste bine despre ce-i vorba înainte de a-ti multumi cu o miscare indiferenta a mâinii. Asta daca-si da seama, pentru ca de multe ori te întreaba de ce-l feliciti. Aniversarile sunt ceva mai mult bagate în seama, adica respectivul aduce la birou o sticla de sampanie si pungulite cu alune, cipsuri si pufuleti. Acasa se întâmpla altceva, nu mult mai semnificativ, dar oricum stai la o masa.

Am descoperit ca sampania este substantiv masculin, ca si cafeaua dealtfel si ca se bea neaparat ”brut” la aperitiv ceea ce nu ma deranjeaza prea mult, mie neplacându-mi bauturile parfumate. In plus am constatat ca nici n-o suport, licoarea asta asa de rafinata îmi provoaca dureri de cap. Excelent pretext pentru mine ca dupa ce pun la toata lumea sampanie în pahare eu sa-mi vad în continuare de vodcile mele, dar si minunata ocazie pentru ei sa ma ironizeze evocând posibile origini slave. "Iaca nu mai pot io de asta!".

Am mai aflat ca dintre sarbatorile religioase, cea mai importanta aici este Craciunul în timp ce eu încercam sa-i conving ca la noi este Pastele. Am fost pus în încurcatura de întrebarea ”de ce ?”. Fiind într-unul din rarele mele momente de inspiratie am raspuns ”Pentru ca, daca în fiecare zi sunt mii de nasteri, de înviat n-a înviat decât Unul pâna acum”.