Un protest, vechi de 40 de ani dar înca proaspat

Nu ca ar avea vreo legatura cu articolul precedent, dar pentru ca era vorba despre arta si pentru ca mi-am mai spus odata, demult (acum doi ani, dar parca stiam de-atunci ca mai urmeaza ceva!), parerea despre opera de arta în general, iata azi ceva foarte concret si cu totul deosebit.

Piero Manzoni a fost un artist italian, pionier al artei conceptuale, adept al curentului Arte Povera (o miscare artistica italiana aparuta la Torino si Roma în anii ’60 – artistii implicati o numesc mai degraba atitudine). Tatal sau era patronul respectabil al unei fabrici de conserve de carne marca “Manzotini”. In timpul unei dispute mai colorate acesta i-a aruncat fiului în fata jignirea suprema: “esti un artist de rahat”. Copilul “ascultator“ prinde ideea din zbor, o ia ca pe un sfat parintesc, umple 90 din cutiile de conserve ale fabricii cu proprille fecale si le expune în muzee sub numele trilingv însotit de explicatii : “Merda d'artista - Merde d'artiste - Artist's Shit – produs conservat natural, 30 g, mai 1961”. Artistul a “produs” doar 90 de astfel de ”opere” fixând pretul pentru 30 g de excremente “de artist” la cel corespunzator a 30 g de aur, la cursul zilei. Nu se stie înca daca toate cele 90 de cutii au fost rezultatul unui singur efort creator.

Dupa moartea sa cota a crescut prin anii ’70 pâna la pretul a 3000 g de aur si astfel cutiile au început sa circule pe piata ”amatorilor” de arta. Familia mai poseda înca 5 exemplare, toate celelalte aflându-se în colectii de arta contemporana din toata lumea. Ma rog, aproape toate celelalte, pentru ca au fost si câteva mici incidente. Unii “colectionari” le-au aruncat pur si simplu din cauza mirosului, cutiile nefiind perfect etanse. Au fost însa rambursati de societati de asigurare dupa expertize amanuntite. In alte situatii cutiile au explodat în muzeu din cauza presiunii gazului, chiar în timpul programului de vizita. O pasionata colectionara, îngrozita ca exemplarul ei ar putea pati acelasi lucru, l-a tinut ani buni în frigiderul de acasa, urmând sfatul unui specialist în domeniu. Toate aceste accidente nu au stirbit cu nimic valoarea cutiilor ramase care se vând azi cu aproximativ 30 500 euro bucata.

Tatal a dat evident faliment pentru ca nu-i mai cumpara nimeni cutiile cu... pateu. Si acum, ca sa vedeti ca ospiciile au un mare trecut dar si un mare viitor, iata ce scrie critica:

“Merda d'artista în cutie de conserve devine opera cea mai cunoscuta a lui Manzoni. Ea intra în istoria artei secolului XX si suscita înca reactii si reflectii multiple care dovedesc extrema finete a gândirii umane: denuntarea unei societati de consum trecând prin referirea la conservarea muzeala si conservarea artei pâna la afirmarea nihilismului, acolo unde limita conditiei umane si vanitatea se substituie una alteia... Piero Manzoni a murit în plina forta creatoare, la 30 de ani...”.

Cred ca i-a tâmpit “parfumul”.

Exponatul din imagine se poate vedea în zilele noastre, perfect conservat, la nou inauguratul Centru Pompidou din Metz. Tot ce-si doresc probabil diriguitorii muzeului este sa nu fie nevoie prea curând de restaurare.