sâmbătă, 27 iulie 2013

HW (32) - Man and Woman (26)

Barbatii sunt la fel la orice vârsta...



... Elly ne invita la ea sâmbata dar eu am ajuns de vineri seara...

marți, 23 iulie 2013

Meloman pentru toata viata - Redbud Tree

Mark a renuntat demult sa se mai "bata" ca sa fie cel mai bun ghitarist. Dupa unii a fost, poate mai este înca, ceea ce vrea el însa acum este sa scrie si sa compuna cât mai mult. Muzica, versuri, cântat si "jucat", adica tot.

Redbud Tree


Data trecuta Sorin-e spunea ca altii fac mai mult zgomot. Am gasit un clasament cu cei mai buni zece "all time". Nu stiu cine face clasamentele astea, dar ma cam îndoiesc... Singurul normal de acolo ar fi Angus Young. Important este însa ca ghitara sa fie "în colturi", cât mai ciudata.

sâmbătă, 20 iulie 2013

HW (31) - Man and Woman (25)

Dacă, întâmplător, un bărbat gol puşcă nimereşte în vestiarul femeilor, acestea vor face mare zarvă, vor ţipa, vor încerca să-l ude cu apă rece, pentru a-l alunga afară. Dacă, însă, o femeie goală puşcă nimereşte, în mod întâmplător, în vestiarul bărbaţilor, aceştia, dimpotrivă, vor fi foarte bucuroşi, prietenoşi şi ospitalieri.
Asta demonstrează, încă o dată, bunătatea şi frumuseţea sufletului bărbaţilor.

Daca vreti sa stiti cine a lansat provocarea, treceti pe la Elly.

marți, 16 iulie 2013

Obsedatule!

Adica eu. De ghitari si Knopfleri... Sorin mai pune si alte muzici, eu o tin langa cu Mark. Dar pentru ca începusem sa va spun despre "Privateering", hai sa vedem ce a mai fost.

Pe masura ce trec anii Mark Knopfler se departeaza tot mai mult de stilul Dire Straits. Parca s-a mai potolit, e mai asezat si a renuntat la solo-urile lungi, mai ales live, gen "Sultans Of Swing". Dar când ciupeste ghitara cu cele trei degete, cum numai el printre cei mari o face, suna ca înainte. Parca s-a schimbat mai ales de la "Kill To Get Crimson" încoace. Multe balade, folk, blues, country si rock, iar peste toate astea sonoritatile celtice ale multor piese. Si instrumentele traditionale, mai ales cimpoiul, de care este îndragostit. Are si un cântec dedicat cimpoiului pe albumul precedent, "Get Lucky", am sa-l pun si pe el într-o zi. Ia ascultati:

Hot or What

luni, 15 iulie 2013

Albastra (6)

Intr-adevar, cum spuneam data trecuta, dupa vreo doua zile am plecat spre Franta. N-aveam de unde sa stiu ca ce-am povestit acolo a fost începutul unui lung sir de donatii pe care le-am facut institutiilor statului si chiar altor state, prin intermediul reprezentantilor lor relativ legali. Era primul drum lung cu masina pe care-l faceam singur. N-aveam nici GPS, pe-atunci nu erau, dar aveam harti cu toate satucele de pe drum. La venire statuse Nana lânga mine cu albumul de harti Michelin în brate si-mi spunea mereu: “AR FI trebuit sa iesi pe sortie-ul ala, na ca am trecut de el!”. Acuma “Sortie” era destul de clar în Franta sau Belgia, dar în Germania toate iesirile de pe autostrada duceau catre “Ausgang” care nu era pe harta. In Austria la fel… Nu mai spun de Ungaria unde vedeai peste tot “Kijarat”! Ne-am prins totusi pâna la urma, dupa câteva tari…

Prima dovada ca nu eram de capul meu mi-a servit-o un român de-al nostru. Eram prin Vâlcea, abia trecusem de “Dealul Negru” si am depasit un camion parasit care statea la marginea drumului. Dupa camion, un politist, gras, transpirat, cu sapca data pe spate, se facuse ora prânzului, era cald si i-o fi fost si foame:
- Ce faci taticu’?
- Multumesc bine, plec în vacanta!
- Pai asa mergi?
- Cum adica?
- Pai nu vezi c-ai depasit pe trecerea de pietoni?
- Pai asta ce face parcat pe trecerea de pietoni? Ma uitasem, zebra era stearsa complet iar indicatorul ascuns de camion.
- Asta-i alta chestie, îl iau si pe el când o veni! De ieri îl astept!
- Pai ce era sa fac, sa-l astept si eu sa vina? Am de mers 2000 de kilometri.

El o tinea pe-a lui, eu pe-a mea, pâna la urma o hârtie de 50 000 a rezolvat problema, dar omul meu era vizibil nemultumit si usor deprimat, cât mi-am dat eu seama:
- Daca am parte azi numai de clienti ca tine stau degeaba sa ma bata soarele-n cap, a mai apucat el sa spuna resemnat…
- Las’ ca vine si asta cu camionul într-o buna zi, zic eu cu ceva mai mult curaj, pân-atunci îl mai depasesc câtiva daca esti pe faza si la urma urmei i-ai luat, nu i-ai dat, am filozofat eu în timp ce dadeam mâna cu el, ca sa-l îmbarbatez cumva înainte de plecare… Ramânea iar singur fata-n fata cu infractionalitatea.

Ciudata chestie, vazusem deja la politistul de la ProTV, acuma la asta din Vâlcea si aveam sa constat si cu altii, se leaga complicitati si prietenii de nezdruncinat între borfas si omul legii dupa ce-ti dai obolul, mai mult sau mai putin oficial. Sa fie asta sindromul Stockholm?

Crossroads

duminică, 14 iulie 2013

HW (30) - Man and Woman (24)



Am ajuns în ultima clipa, o saptamâna buna Elly si tuturor!

vineri, 12 iulie 2013

Inca unul

… pe care îl înfieram cu mânie proletara. Este intolerabil!

Orasul Iasi a devenit un cuib de nebuni si de hoti. In restul tarii este cu totul alta situatie. Un doctor îsi tinea banii de buzunar în sertar. Niste zeci de mii de lei, euro si dolari, nu se stie niciodata, ai de facut cumparaturi si ti s-a terminat maruntisul. Vigilent cum îl stim de-un timp încoace, statul l-a umflat. Si cu asta s-au rezolvat toate problemele, n-ar mai fi decât niste miliarde câstigate de oameni saraci si cinstiti.

Daca nici acum nu intram în Schengen chiar ca au aia de la Bruxelles ceva cu noi.

Acuma eu, daca as fi doctor, ciubucar si tâmpit, mi-as tine banii tot în sertar. Daca as fi foarte tâmpit, i-as prinde într-un elastic si i-as lasa chiar pe birou, acolo lânga telefon, sa-i vada toata lumea. Dar nu sunt. Si cred ca nici el nu era…

Deci atentie marita doctorasilor, mai ales voi astia mai tineri! Stati toata ziulica, uneori si noaptea cu mâinile bagate pân-la cot prin burtile oamenilor sau chiar creiere ca sa traiasca ei dupa aia si nu faceti nimic altceva. Ba mai mult, la sfârsitul lunii mai si primiti doua, trei sute de euro de pomana! Nu va convine? La revedere, si asa sunteti cam multi!

Stand Up Guy


These days miracles
Don't come falling from the sky
Raise your glasses to the doctor
To a stand up guy

miercuri, 10 iulie 2013

MFC (75) - Concubinaj?

Leusteanul meu s-a încurcat cu cineva. Daca-i zicem roza, mai merge, astept cu nerabdare sa vad ce da ïncrucisarea asta. Daca-i trandafir, nu-s prea încântat, cu toate ca acum e legal, oricum el nu se ia dupa mine...



A rasarit luna în Creta, la Carmen!

marți, 9 iulie 2013

My darling, my beautiful daughter

La fiecare din ultimele trei concerte pe care le-am vazut la lansarea unui album nou, Mark are obiceiul sa treaca prin toata cariera lui, Dire Straits si solo, si sa cânte cele mai faimoase piese. Grea alegere! Din când în când strecoara si câteva titluri noi, doar atât cât sa te stârneasca. Pentru ca la plecare, la standurile unde se vând tricouri si sepcute sunt si stickuri cu muzica noua.

Dupa vreo doua ore de spectacol îsi scot toti instrumentele, dar le lasa pe scena, si pleaca. Se face întuneric, lumea aplauda în continuare mai mult ca sa respecte un obicei si ei bineînteles se întorc, luminile se aprind, par ca se sfatuiesc putin ce sa mai cânte, dupa care urmeaza Brothers in Arms si Going Home. Fara fite si alintaturi. Abia când apare pe scena un baiat cu o tava mare plina cu pahare de plastic cu bere din partea casei, poti fi sigur ca e gata.

Ca sa fie toti multumiti…



Zilele cu muzica de la Sorin vin, nu trec niciodata...

luni, 8 iulie 2013

Bomba

La Iasi un nebun a pocnit o bomba. Dupa nici o ora am gasit pe net vreo zece linkuri care povesteau, fincare în felul lui, tarasenia. Decanul, fost coleg cu noi de liceu, a ajuns vedeta pe canalele de stiri. Mai mult, un prezentator de jurnal a invitat urgent în direct câtiva specialisti (în ce anume nu m-am lamurit) care l-au sunat imediat pe directorul de la Socola, normal ca acolo era problema. “Câti din astia se plimba liber printre noi?”, “Exista o evidenta a lor?”, “Trebuie sa stiti cine sunt, dupa retete!”, “Se stie daca-si iau tratamentul la timp?”, “Sunt urmariti si daca da, cum?”, ma rog, o multime de întrebari, una mai competenta ca alta.

Marcat profund de acest eveniment mult mai tare ca bacul cu spaga, am reusit totusi sa ma adun repede si sa-mi amintesc diverse amintiri.

1. Un vechi colaborator îmi povestea odata cum a primit o comisie de la institutul unde lucram: “… au venit oamenii si am început sa le prezentam aparatul. Dadeau toti din cap dar mai ales unul se uita ca specialistul”, “Adica cum, ca specialistul?”, “Adica ca un bou…”
2. Multi ani dupa asta am citit cum un schizofren a reusit sa distruga complet cu mâinile goale o camera de izolare, blindata si securizata dupa toate regulile. La vremea respectiva întâmplarea mi-a evocat un pasaj din Rebreanu (asa-s eu, o duc dintr-o amintire-ntr-alta!): “ce poate face în fata a doua brate tari care vor?”. Nu stiu daca am citat corect, lectura dateaza de pe la 14 ani, de aia îmi intrau bine în cap chestiile astea, mai ales ca era o carte recomandata la scoala. N-am prea înteles atunci cum pot doua brate sa vrea, chiar tari fiind.
3. Inca niste ani buni dupa aceea am vazut niste statistici (meseria, ce vreti…) care spuneau ca printre noi sunt cam 1% schizofreni. Unii spun ca ar fi chiar mai multi. Bine, mai spuneau ca 10% ar fi homo, dar asta n-are legatura cu ce vorbim noi aici.

Deci hai sa socotim, la o populatie ca a Iasilor de vreo 400 000 (cu tot cu banliouri), asta înseamna 4000. Schizo, nu… Pai unde sa-i bage fratilor pe toti la Socola, ca acolo-i plin de Napoleoni, Ludovici, Ceausesti si alti conducatori? Si nici aia n-au ce mânca si mai si puiesc vara prin tufisuri generatii viitoare care-o sa ne hraneasca pe noi la pensie? Ca au baietii un apetit acut, ceva de speriat!

Deci bai jurnalistilor, ca altfel nu pot sa va spun, voi n-ati facut decât ce vroia amarâtul ala. Tam-tam, publicitate si sa se vorbeasca despre el câteva ore sau zile pe la televizor, cine e, de unde, cum a facut el bombardeaua, sa-l vada aia de la el din sat ca-i vedeta. Pe asta nu-l poate aresta nimeni ca-i nebun, îl ia la spital, îi baga o intraveninoasa direct în creier si-i da drumul. Si data viitoare face la fel ca i-a placut! Ba mai da idei si la altii.

Problema e ce facem cu ailalti care cica-s sanatosi si fara ereditate încarcata, adica n-au mama, n-au tata…

Abia astept sa-i vad diseara pe Turcescu si Banciu dezlantuiti…

Vorba dulce…

Incepusem acum ceva vreme sa spun niste povesti despre masinile mele si ajunsesem la cea albastra cu care am avut o relatie mai lunga. In Albastra (4) si Albastra (5) era vorba de niste hoti, profesionisti fara îndoiala si unii si altii.

Exasperat de lipsa de comunicare dintre mine si hotii "ilegali" din prima categorie, care în loc sa ma contacteze direct si sa-mi spuna ce ar avea nevoie au preferat sa fure fara sa ma mai deranjeze, am încercat o reconciliere pentru a-i ajuta în demersurile lor viitoare. Drept pentru care le-am scris o scrisoare deschisa care a aparut în ziarul “Ce-ati facut în ultimii cinci ani?” de pe vremea aia...

“Mult stimate Domnule hot
Ca sa nu ma acuzati cumva de rea intentie, lucru care m-ar durea, vreau sa punem lucrurile la punct chiar de la început. Inteleg si sunt de acord cu toate actiunile Dumneavoastra, chiar cu unele care ma privesc sau m-au privit în mod direct. Numai Dumnezeu stie ce-i în sufletul Dumneavoastra atunci când va faceti meseria (ma întreb de ce nu vi se da un spor de periclitate ; adica un psihiatru care nu risca decât sa fie strâns de gât de vreun nebun are dreptul la asa ceva, iar Dumneavoastra, care va riscati libertatea, nimic ?). Cum as putea sa ma supar de exemplu ca mi-ati luat trusa de scule care era lânga masina parcata în fata blocului, ziua la ora doua, atunci când eu m-am dus în casa sa iau ceva ? Chiar asa marunt ma credeti ? Ati judecat corect: putea s-o gaseasca vreun copil care s-ar fi putut lovi cu vreo surubelnita si l-as fi avut pe constiinta. Doar si Dumneavoastra aveti dreptul sa folositi o trusa nemteasca la masina pe care o aveti si care în mod sigur arata mult mai bine ca a mea.

Inteleg de ce mi-ati spart masina în parc la Mogosoaia într-o sâmbata la prânz, când ma dusesem sa ma plimb cu familia. Nu ati vrut sa ma deranjati când ati avut nevoie de casetofon. Restul a fost doar un sir de întâmplari nefericite : probabil graba a facut ca dupa ce mi-ati încercat toate încuietorile care totusi au rezistat, sa-mi spargeti geamul cu un bolovan. Este un procedeu mai putin elegant, în schimb a fost foarte eficace si destul de pitoresc. Din nou balcanismul nostru drag a iesit victorios în fata vestului rafinat, dar putred. Pentru ca n-ati putut lua totusi casetofonul care era fixat cu o cheie speciala am sa fac o reclamatie la firma respectiva. Iar faptul ca de data asta v-a prins politia îl consider o neîntelegere pentru care îmi cer sincer scuze.

Mi-am explicat si ultima Dumneavoastra întreprindere. Mi-ati luat roata de rezerva, de data asta noaptea, pentru ca “genti“ nu se prea gasesc, iar cauciucurile de marimea asta sunt foarte scumpe. In felul acesta am dat împreuna o lovitura comerciantilor lacomi care pun preturi asa de mari, iar pe de alta parte mi-ati atras discret atentia ca nu am antifurt la portbagaj, pentru ca alarma oricum o oprisem eu ca sa nu va deranjeze noaptea. Imi pare rau ca nu mi-a trecut prin cap sa va dau personal mingea fetitei mele, dar nu stiam de unde sa va iau. Asa ca ati luat-o singur. Probabil aveti si Dumneavoastra copii care cu atâtea privatiuni nu pot întelege ca unele lucruri nu le puteti cumpara. De aceea ei primesc ajutoare si îi iubeste Michael Jackson. Fetita mea a priceput pâna la urma de ce nu mai are mingea ei. Inteleg de asemenea de ce ati luat si husa masinii, este si ea foarte scumpa, cam cât o chenzina de cercetator si se vinde bine. Iarasi înteleg de ce nu ati luat cele doua camere care erau în portbagaj : fiind noapte nu le-ati vazut si oricum nu mai foloseau la nimic. Inteleg de ce mi-ati luat si pompa si barometrul : împreuna cu roata formeaza un tot unitar.

Un singur lucru nu reusesc sa-l înteleg. De ce nu mi-ati luat si cricul ? “

sâmbătă, 6 iulie 2013

HW (29) - Man and Woman (23)


Din experienta omenirii pentru jocul inventat de Elly.

vineri, 5 iulie 2013

marți, 2 iulie 2013

Revin la Rockhal...

... acolo unde vine de obicei Mark Knopfler când ajunge prin partea asta a Europei. E cea mai mare "sala de rock" din Luxemburg, de fapt un mare complex dedicat muzicii, sustinut si suportat din toate punctele de vedere de stat. Constructia este în vecinatatea unor furnale dezafectate, pare ciudata ideea dar locul este foarte pitoresc.

Pozele sunt de pe net, cautati "rockhal" si gasiti sute...



Este deci ultimul album (primul dublu) din cele sapte în total din cariera solo. Am avut norocul sa vad la Rockhal concertele de lansare ale ultimelor trei: Kill To Get Crimson (2008), Get Lucky (2010) si Privateering. In 2010 era bolnav si doctorul l-a obligat sa stea tot timpul pe un scaun, ceea ce nu prea se întâmpla de obicei.

Si daca tot a spus Sorin ca azi e muzica, sa fie si muzica:

Privateering