Asa ca deocamdata mai stau si între timp fac ordine în poze, filmulete si râsuri. Iar daca vreo nazbâtie mai cu mot iese deasupra, o scot la lumina.
Azi despre evenimentul lunii septembrie : ziua Nanei pe 22. Aranjasem cu Andreea înca din iulie sa vina macar câteva ceasuri la Bucuresti si sa apara acasa asa, din senin, în toiul petrecerii ca sa-i faca o surpriza lu’ mama ei si sa-i spuna La Multi Ani în direct. Asa ca ea si-a luat câteva zile de concediu iar eu i-am luat biletul de avion (nu de alta dar fusese ideea mea) si a putut chiar sa mai ramâna la Bucuresti înca trei zile dupa ce am plecat noi. Deci casa era plina, lumea deja cu chef si Andreea nu mai venea. Toti erau la curent si ma întrebau din priviri ce se întâmpla, “tu numai ne faci un semn si noi începem sa cântam“, Rodica îmi spunea de la aeroport ca avionul are întârziere, Nana vroia sa stie când scoate friptura, “mai stai putin, abia au venit oamenii astia, n-am baut decât doua sticle de whisky, una de vodca, una de gin si niste bere, nici nu ne-am încalzit bine“, din nou Rodica “suntem la Arcul de Triumf“ si în sfârsit pe la 9 trecute seara s-a întâmplat cam asa :
Prima constatare, la rece: Silva neagra este ereditara.
