Va trebuie câtiva ardei mari copti, de preferinta rosii pentru estetica si niste dovlecei, daca-i aveti la îndemâna si nu va mai trebuie. Daca nu-i aveti, degeaba va mai chinuiti ca nu mai iese salata marocana, mâncati româneste ardei copti cu ce vreti si gata. In varianta optimista luati sa spunem doi dovlecei de vreo 30 cm fiecare (11,81 inches sau 0,98 feet) si-i taiati în felioare subtiri de aproximativ trei milimetri. In continuare trebuie sa aveti rabdare, chiar mai multa decât la taiat. Dispuneti feliile de dovlecel pe un stergar1 pe
n linii si
m coloane, unde
n si
m pot fi la o adica egale (matrice, tablou Excel, Access e mai complicat dar e bun si asta, ma rog, ce aveti prin casa), marimea tabloului fiind direct proportionala cu a stergarului1. Acoperiti aceasta entitate cu un alt stergar2, mai mare sau cel putin egal cu primul si asteptati. Trebuie ca fiecare element al tabloului (felie) sa lase cât mai mult lichid. Asta se vede când încep sa apara rotocoale umede pe stergarul2 (de deasupra), ca pe cel de dedesubt nu puteti vedea nimic pentru ca matricea nu este nula, mai exact din cauza feliilor de dovlecel diferite de zero, adica vorba poetului, pui mâna pe ele si urli ”Este!!!”. Dar daca este deasupra (umezeala) sigur este si jos datorita legii gravitatiei care face ca apa sa curga în jos. Ca se “scurge” si în sus, aici nu-i gravitatia, este un principiu al capilarelor. Mai apasati si cu palma din când în când, ca sa grabiti procesul. De ce facem noi toata pregatirea asta? Ca sa nu se prinda la cuptor, ca doar n-o sa le mâncam crude. Aveti din nou nevoie de rabdare ca sa transpuneti totul într-o tigaie mare, patrata sau dreptunghiulara (prin functia
f(x)=x, adica luati felia de pe stergarul1 si ea trebuie sa ajunga neschimbata în tigaie). De ce tigaie patrata? Pentru ca eu de matrice rotunda n-am auzit. Nu-i obligatoriu ca tigaia sa aiba exact aceleasi dimensiuni ca stergarul1 (
n si
m, va amintiti?), tigaia poate fi de tipul
i linii si
j coloane, conditia necesara si suficienta este însa ca
n*m<=i*j, adica în tigaie sa încapa pe un singur strat toate feliile puse la uscat la început. Toata problema este ca tigaia trebuie scoasa din cuptor exact înainte ca feliile sa se prinda, trebuie doar sa se rumeneasca, deci nu uitati sa coborâti la Marasesti.
Intre timp, ca sa nu va plictisiti cât stau dovleceii la scurs sau la cuptor, pregatiti celelalte componente, acum e mai simplu, am scapat de matematica. Scoateti cotoarele la ardei (am spus câti sa fie? n-am spus, vreo trei), curatati semintele care au mai ramas dar nu-i spalati, îi taiati în fâsii pe lung si pe urma pe lat ca sa va iasa bucatele de sa zicem 2 cm fiecare, observati ca n-am spus patrate. Taiati marunt fix 40 de masline (plus sau minus câte vreti, depinde cât va plac maslinele), câte 20 negre si verzi, cele negre sa fie “à la grèque”, putin amarui. Daca nu aveti masline e preferabil sa nu le aveti pe cele verzi, puneti 40 negre, dau mai mult gust. Din nou daca nu aveti masline cu sâmburii gata scosi o sa fie mai complicat, e bine de stiut dinainte. Adaugati la toate astea doi catei de usturoi taiati si mai marunt, felioarele sa fie daca se poate transparente si de preferinta fara resturi de degete sau unghii. Cred ca ati scos dovleceii de la cuptor. Ii desprindeti usor cu o paleta de metal flexibila, am zis noi ca nu se lipesc dar uite ca tot s-au lipit putin,
merde, nu-i nimic, data viitoare o sa fiti mai atenti. Poate n-ar fi fost rau sa fi umezit tigaia înainte cu putin ulei. Invatatura de minte...
Puneti acuma totul la un loc într-un castron si adaugati ulei de masline... dupa gust, credeati ca ati scapat de o mica aproximatie? De sare nu cred ca mai este nevoie. Amestecati usor cu o lingura de... amestecat salata, dar sa nu se rupa feliile de dovlecel! Mai presarati pe deasupra zece frunze de menta rupte în bucati mai mici cu degetele care v-au mai ramas si asta-i tot!
Pare complicat dar nu este, daca puteti face socoteli în cap, nici n-aveti nevoie de creion si hârtie, mai ales în prima parte.