Happy weekend (3) - Man and Woman (1)

Treceti pe la Elly.

Chiar daca-i vineri, n-are nicio legatura…

… si nici nu-i banc…

"Doi ardeleni în tren... La un moment dat se satura de tacere si unul îi zice celuilalt:
- Ma Ioane ce-i ma mic si negru si mere roata de numa numa?
- Ca doar n-o fi acidul dezoxiribonucleic?"

Asta ar fi introducerea.

Cuprinsul este ca am început sa dezgropam morti. Deocamdata domnitori, Basarab si Mircea cel Batrân. Ca sa-i caute la ADN, cine stie, poate descoperim ca avem stramosi galbeni, preferabil chineji în ziua de azi ! Acuma chiar chinez n-as vrea sa fiu, dar când or ajunge la Dracula, as vrea sa-mi spuna ca sunt vreun nepot de-al lui, ca am simtul dreptatii dezvoltat.

Incheierea va las s-o decideti voi. Ce ziceti, o facem tot pe-o bere?

Mai târziu (pentru cei neobisnuiti, "later edit"):
PS - Daca nu puteti vedea clipul (eu nu pot), macar ascultati, merita!

Cântec pentru mama

"Traim în miezul unui ev aprins", dreptate avea Labis!

Mother


Mother should I run for President?
Mother should I trust the government?
Mother will they put me in the firing mine?
Is it just a waste of time? 

Miercuri (53) - A cincea surpriza, Centrul Vechi

Firme si marci

Daca-i miercuri, mergem la Carmen!

Life in Pictures (35) - Oameni si personaje celebre - Prometeu

Iar daca e duminica treceti si pe la Costin.

Happy weekend (2) - Copilarii

Criminalul

Daca e sâmbata, treceti pe la Elly.

E vineri, deci mama tâmpitilor si-a facut datoria

Dezlegare. La bere

Asta era. Cineva a avut ideea sa caute si norocul sa gaseasca obiectele cu pricina. Chiar mai mult, s-a si gândit cum sa le foloseasca. In ciuda scaunelor scorojite, a meselor cu musama, a sucurilor adevarate facute în foste borcane de muraturi si a tot felul de scule aflate într-o a doua, unii zic vesnica, tinerete, sau poate datorita tuturor acestor accesorii, a iesit un barulet care are mult farmec. Unde s-ar putea gasi asa ceva?

Miercuri (52) - A patra surpriza

Asta-i, stie cineva unde se afla colectia asta de antichitati?

  

  

   

Carmen a venit din vacanta!  

Amintirile unui cafegiu

A treia surpriza am avut-o când ma plimbam cu prietenii prin oras.

Gheorghe Florescu si-a adunat în Str. Radu Cristian nr. 6 (aproape de Piața Rosetti), în centrul Bucurestilor, lucruri dragi pe care le-a putut aduna dupa cutremur din faimosul magazin din Hristo Botev 10.

Celelalte amintiri, ale sufletului, uimitor de multe, le-a pus într-o carte, “Confesiunile unui cafegiu“, cu un condei remarcabil si o precizie a detaliului desavârsita. In pravalia lui, “Delicatese Florescu“, aburii de cafea buna si cei ai trecutului se amesteca într-un parfum care te rascoleste.

Armenasu’, cum i se spune, este martorul unor vremi apuse. Protejat si judecat pe rând de clanurile mafiote militienesti sau ale elitelor comuniste, chiar condamnat la propriu la un moment dat, Gheorghe Florescu a stiut sa treaca peste toate, chiar peste boala si ne deschide azi usa, cu bucuria celui care stie ca are cu ce sa ne încânte.

In magazinul lui descoperi cafeaua bauta de placere si nu de nevoie, ca sa te trezesti. Servitul si bautul cafelei “Avedis“ urmeaza un ritual care aminteste de ritualul japonez al ceaiului. Dar înainte de toate este prajitul. Aici este tot secretul, pe care Domnul Florescu l-a învatat de la Avedis Carabelian, fostul lui patron si mentor. Si întelegi de ce marele Nechita îsi cumpara doar 50 g., portia lui zilnica, plecând cu punguta de cafea proaspat prajita si râsnita, calda si parfumata.

Personal, ma numar printre cei care jignesc zilnic cafeaua. Beau aproape un litru, într-o cana mare de ceai, ca sa fiu functional. Imi amintesc faimoasa replica a lui Kojak :

- Sugar, cream ?
- Just black, într-un pahar de carton.

Doar când beau o cafea adevarata îmi dau seama cât pacatuiesc în fiecare zi. Nu mi s-a întâmplat de multe ori. Ultima am baut-o la o cafenea, “Valea regilor“ îi spune, într-un pasaj pe Victoriei, vis-à-vis de Politie. Nu m-as mira sa aud ca-si cumpara cafeaua de la Armenasu’.

Chiar am sa-i întreb data viitoare…

Alta Julieta

Pe asta am luat-o de la Carmen!!

Life in Pictures (34) - Oameni si personaje celebre - Julieta la balcon

'Reati ai dreacu' de ca Puletzi si Montagishti, din cauza voastra stau atârnata ca o patzachina-n geam aici'sha, ma dau si cu vasilina, va potoliti sau plec la Paris sa ma marit cu el? 

Va spune Costin cum s-a terminat povestea...

Surprize la Bucuresti (1)

Prima surpriza când am ajuns acasa a fost caldura. Sa pleci din Ardeal la 15°, apoi 1° în Prislop, iar 15 în Iasi si sa ajungi la 30 în Bucuresti, e ceva ! Ne-a cam plimbat Domnul Celsius. Bine ca Richter era ocupat…

A doua surpriza, frumoasa tare, ne-a facut-o un amic, Iulica, zis Mosu, zis Mesterul de vitralii. A zis el de data trecuta dar am crezut ca glumeste. Exista o anumita încapere în orice casa în care intri întotdeauna cu un scop precis si în care esti în general relaxat. Trebuia sa aiba cea mai frumoasa usa, nu ?

Se potriveste si cu ce propune Elly, am nimerit la nr. 13!

Spovedania unui om de treaba

Dupa toate pe care le-am tras pe drum am zis ca ar trebui sa merg la biserica. Poate am de platit pentru niste pacate… Iar eu sunt pacatos, nu postesc, hrana trupului este pe acelasi plan cu cea a mintii sau a sufletului si nu-mi iubesc mereu toti semenii la fel, uneori furia musca din mine. Si a lor la fel.

Si cum lânga Iasi exista o manastire vestita, macar printre localnici, si un calugar cu mult har de care suntem apropiati, de Izvorul Tamaduirii am mers la Vladiceni cu amicul Radu sa stam de vorba cu parintele C. Despre “statul de vorba“ Liiceanu a scris frumos în “Declaratie de iubire“. In primul rând trebuie sa stai, fara graba, fara mânie si fara sa te gândesti la altceva, statul de vorba este ca un sfat. Uneori poti sta de vorba cu cineva si tacând, simtindu-te apoi mai usurat. Statul de vorba cu un slujitor al lui Dumnezeu care stie unde sa priveasca în tine este înca si mai izbavitor. Plecat în fata lui, durerea adunata în genunchii amortiti si spinare te usureaza.

- Ai tînut postul Dane ?
- Nu Parinte, nu pot sa postesc…
- Nu-i nimica, sî-ti chinui trupul, îi si asta un pacat ! Radule, spuni-i lu’ Doamna Gabi sî facâ o oalâ di cartoafi pentru Dan. Nu mânânci dicât asta sî mâni dimineatâ vii la spovedanii nimâncat.

Scurt. In seara aceea aveam o masa rezervata la Traian. Nu prea m-am uitat în farfuriile celorlalti. La mine erau cartofi prajiti, ciuperci la gratar si salata de varza alba. Daca mesteci mult si cu rabdare parca te saturi. Parca…

A doua zi dimineata la 8 eram la Vladiceni ca la analize : bine ras, bine dispus, cum spunea o reclama pe vremuri, si cam atât. Când am intrat în chilia lui un barbat îngenuncheat si trist termina de vorbit cu parintele.

- Is amarât, parinte…
- Dupa cum vad eu, aveti vreo 25 di ani di cununii…
- Aha, avem noi 36 da’i greu…
- Ei, asa-s fimeili, dupa o vrâsta sî mai schimbâ, nu pre li mai intri-n voie !
- Da, da’ noi avem 4 cameri sî vreu sî ieu sâ fiu sângur câteodatâ da’ nu ma lasâ, vini dupa mini…
- Apai trebi sâ-i spui cu blândeti da’ ferm, sâ sâ potoleascâ câ altfel îi di rau… Hai, du-ti-acuma, sâ ti-ajuti Dumnezeu !

Dupa care, catre mine :

- Ia hai încoaci ! Cum-îi Dane ?

Si a început sa ma priveasca lung cu ochii lui albastri care ma sfredeleau pâna-n ceafa. I-am tinut privirea multa vreme… Intr-un târziu îmi spune, lamurit :

- Ii greu doru’ di casâ, nu-i asa ?

Dupa aceea am stat mult si linistit de vorba. A doua zi am plecat la Bucuresti, cu oglinda lipita cu scotch, usor ca un fulg.



Eu nu le-am facut chiar ca la Traian, am mai pus niste svaiter ras si câteva bucatele de costita afumata. Doar nu-i post acum. Si peste cartofi am pus busuioc.
Aaa, era sa uit, le-am facut la cuptor, nu pe gratar. Si cartofii.

Miercuri (51) - Fara pisici lesinate

Pisica mea îsi cere scuze ca nu apare, este ïntr-adevar lesinata, asta noapte a avut o zi mai proasta. Am pus-o oarecum pe picioare cu niste creveti si daca merge bine mâine îi dau caviar cu vodca. Ce sa-i faci, sângele apa nu se face!

Asa ca trecem pe trandafiri, s-au facut frumosi anul asta. Carmen stie, uitati-va ce panselute are!