Dupa atâta mâncare, putin despre omenie, pentru digestie

Sa fii serviabil, amabil, altruist, sa faci bine cuiva, o fi o calitate sau un defect ? Au dreptate cei care spun ca esti chiar pervers ? Acum câteva saptamâni vorbeam despre ospitalitate. Felul în care se manifesta o calitate este diferit la fiecare dintre noi. Si ma întrebam pâna unde esti "normal", de unde începi sa fii "foarte" si când esti "prea" ? Bineînteles ca facând un bine cuiva, îi fac lui o mare bucurie dar îl fac si pentru ca îmi place mie, ca vreau eu, daca n-as vrea, bineînteles ca nu l-as face. Si atunci nu cumva îl fac mai mult pentru placerea mea decât pentru binele lui ? Nu cumva îl fac pentru a-mi satisface ego-ul ? Ca sa mi se multumeasca si sa-mi fie recunoscatori altii? Pentru ca de fapt ma simt (si) eu bine când fac un bine.

Daca as fi indiferent, rau sau zgârcit, nici nu m-as uita la el. Nimeni si nimic nu ma obliga. Decât “omenia”. Dar asta este ceva mai greu de înteles uneori. Ati observat ca daca cineva e al dracului, chestia asta nu mira prea tare? “Asa e el, las-l în pace”, “Ai nimerit peste un tâmpit, dar nu-i ilegal sa fii tâmpit”, “De ce daca o faci tu, trebuie neaparat s-o faca si el” etc., sunt unele replici frecvente în astfel de situatii. Dar ia fa un bine! Cu cât este mai consistent (nu neaparat material), unii încep sa-si puna întrebari: “da’ de ce sa-i multumesc, doar e normal ce-a facut”, “nici macar nu mi-a fost de folos”, “urmareste el ceva”, “îsi face reclama”, “o face pe galantul, dar când nu-l vede nimeni îsi manânca de sub unghii”, “al dracu’, putea sa faca mai mult!” sunt alte replici la fel de frecvente. Se fac clasamente si de multe ori nu primesti nici banalul “multumesc” al bunului simt elementar. Si asta te scârbeste si te umple de lehamite, cu atât mai mult când vine de la cineva care spune ca nu-l intereseaza clasamentele dar nu uita sa spuna în treacat ca el e undeva, sus.