Conversatii 'telectuale

Suntem mereu sub influenţa ultimelor evenimente din viaţa noastrǎ. O zi cu mai mult soare, ghioceii care au apǎrut sute în grǎdinǎ, ultima discuţie mai consistentǎ cu un amic sau întâmplǎri mai mult sau mai puţin plǎcute ne pot schimba dispoziţia. Şi cum participǎm la trǎirile celor care fac parte din viaţa noastrǎ, ne bucurǎm sau ne întristǎm odatǎ cu ei. Azi am sufletul plin pentru cǎ Andreea a venit sǎ-şi petreacǎ week-end-ul acasǎ şi a fost (deci) soare. Am vǎzut-o mai în largul ei în tot ce înseamnǎ lumea nouǎ în care trǎieşte şi m-am bucurat.

La fel de mult suntem cred sub impresia ultimelor cǎrţi citite. Ne vin mereu în minte replici, suntem tentaţi sǎ dǎm citate, uneori ne regǎsim deplin într-un personaj şi susţinem pǎreri ca şi cum ar fi ale noastre de când lumea. Este de-a dreptul halucinant sǎ-ţi dai seama, în liniştea camerei tale, cǎ acum zeci de ani a fost scrisǎ o carte unde ”evident” tu eşti eroul principal. Sau cǎ o carte aleasǎ la întâmplare din teancul abia cumpǎrat o continuǎ pe cea pe care tocmai ai citit-o, scrisǎ de cu totul altcineva. Ori sǎ fii mirat când vezi cǎ gânduri care te-au frǎmântat o vreme sau idei care au fulgerat doar o secundǎ în viaţa ta pot inspira cǎrţi întregi. Mi se întamplǎ ceva ciudat: dacǎ am uneori poftǎ sǎ-mi susţin o idee pânǎ la capǎt, mǎ simt stânjenit cǎ având nevoie de un sprijin amintesc un nume sau un citat. Sau cǎ mǎ gândesc la altcineva care face ori gândeşte la fel. Şi atunci parcǎ n-aş mai fi singur în “clandestinitatea“ asta stupidǎ, mai am pe cineva alǎturi. Chiar dacǎ nu este “decât” o carte sau autorul ei. Dar cartea asta, odatǎ cititǎ, este deja în mine, face parte din reperele mele. Şi în marea mea naivitate o mai şi declar, crezând cǎ ceea ce spun are astfel şi mai mare greutate. Sunt stânjenit pentru cǎ (din fericire doar uneori) ironiile care urmeazǎ, având ţintǎ dublǎ (din care una absentǎ, fizic dar probabil şi din conştiinţa preopinentului) sunt astfel de douǎ ori mai grele. Şi atunci? Sǎ-mi fie ruşine în faţa acestor “puţini“ cǎ mi se întâmplǎ sǎ mai citesc?