Prostia mondiala o fi pandemie?

Laboratoarele de medicamente sunt în dificultate. Majoritatea brevetelor pentru medicamentele care trateaza bolile cunoscute (si cam aceleasi) ajung la termen. Ceea ce înseamna ca nu va mai exista monopolul producerii lor. Formula este cunoscuta, brevetul expirat, deci va putea fi fabricat si de altii si evident pretul va scadea.

Nebunia gripei noi s-a dovedit a fi o mare gogoasa. Pe 13 ianuarie a fost audiata în parlament ministra sanatatii din Franta pentru a da detalii despre evolutia bolii si reactia institutionala. A doua zi se anunta la TV ca gripa A a fost declasificata si nu mai este nici macar în stadiul de epidemie. De pandemie nici vorba. Am aflat astfel ca Franta a cumparat 94 de milioane de doze pentru o populatie de 63 de milioane, s-au vaccinat doar 5 milioane de oameni si s-au cheltuit cel putin 1,5 miliarde de euro. Din fericire numarul de decese este « foarte modest » (240), fata de decesele cauzate anual de gripa sezoniera obisnuita. Au fost reziliate contracte pentru 50 de milioane de vaccinuri care vor fi redistribuite catre alte tari. Deci este de asteptat ca epidemia « sa ajunga » prin Africa sau Asia. In acelasi timp cel mai recent caz notoriu din România este si el foarte tulbure. De prin tarile din jur nu mai vine nici o veste proasta. Ultima zvâcnire a fost cu câteva saptamâni în urma când se anunta ca frigul favorizeaza dezvoltarea si raspândirea virusului. Alta gogonata, toti stim din mosi-stramosi ca dupa iernile blânde urmeaza boli sau ca primavara te îmbolnavesti mai usor. Azi însa am citit ca datorita gerului se pare ca gripa va stagna. Deci totul este cât se poate de logic si coerent.

Ei bine, cu totul întâmplator cu câteva zile înaintea D-nei Ministru, pe frigul asta, presedintele Comisiei pentru sanatate în Consiliul Europei, germanul Wolfgang Wodarg (medic epidemiolog) iese la rampa si acuza lobiurile (culmea frantzuzismului, « les lobbys » !!!) farmaceutice si guvernantii. Mai exact ar trebui spus ca Doamna a iesit la rampa, întâmplator cu câteva zile dupa Domnul… El a obtinut în unanimitate lansarea unei anchete a instantei europene asupra rolului jucat de laboratoare, OMS si unele state în gestionarea gripei A si campania de panica stârnita în jurul acestui virus. Iata extrase din ce spune el într-un interviu din 10 ianuarie :

« In aprilie, când a venit primul semnal de alarma din Mexic, am fost surprins de cifre : ele erau foarte scazute iar nivelul de alarma foarte ridicat. Nu erau înca nici macar 1000 de bolnavi si se vorbea deja de pandemia secolului.
…
In realitate nimic nu justifica alerta la acest nivel. Lucrul a fost posibil pentru ca OMS a schimbat la începutul lunii mai definitia pandemiei. Inainte trebuia ca boala sa apara în mai multe tari în acelasi timp iar numarul cazurilor mortale sa fie peste media obisnuita. Noua definitie nu prevedea decât ritmul de difuzare. Ori o caracteristica a tuturor bolilor gripale este tocmai ca se dezvolta foarte repede. Cea de acum este o gripa normala : ea nu provoaca decât a zecea parte din decesele ocazionate de gripa sezoniera clasica.
…
Un alt fapt curios a fost recomandarea OMS de a se face doua injectii pentru un vaccin.
…
Pentru a pune repede la dispozitie vaccinurile s-au folosit adjuvanti care nu au fost testati suficient.
...
Dupa gripa aviara din 2005 – 2006 s-au definit noile planuri internationale (negocieri laboratoare – state) pentru a face fata unei alarme de pandemie si pentru a garanta fabricarea (si cumpararea) rapida de vaccinuri. Am putut sa constat ca domnul X, care era seful departamentului epidemiologic la OMS în timpul gripei aviare a devenit între timp un înalt personaj la laboratorul Y. (W.W. da nume…).
…
Vaccinurile au fost elaborate foarte repede. S-au folosit bioreactoare plecând de la celule canceroase, procedeu care n-a fost niciodata folosit pâna astazi. Orice vaccin se cultiva pe celule vii. Pentru aceasta se folosesc de obicei ouale. Dar acest procedeu este foarte lent. Era nevoie de celule care cresc si se divid foarte repede. Pe aceste celule cu randament ridicat se cultiva virusul. Dar asa cum exista efecte secundare la vaccinurile clasice la persoanele alergice la albumina din albusul de ou, nimeni nu garanteaza ca proteine, resturi de celule canceroase prezente într-un vaccin fabricat într-un bioreactor nu pot provoca în viitor aparitia unei tumori la persoana vaccinata.
…
Productia de vaccinuri si conduita adoptata nu poate fi lasata în seama unor organizatii al caror obiectiv este câstigul financiar. Este un domeniu pe care statul trebuie sa-l controleze si sa-l puna în opera în caz de nevoie.
…
Trebuie abandonat sistemul brevetelor pentru vaccinuri. »

Va reamintesc faptul ca la doi metri de biroul meu am un coleg care a facut prima doza de vaccin, pe urma a facut gripa, apoi a facut si a doua doza si si-a vaccinat toata familia (inclusiv copilul de un an, a doua doza azi – dialogul nostru : « De ce l-ai mai vaccinat o data JC ? », « Ca sa-i linistesc pe bunici ! »). Si totusi el a fost bolnav toata iarna, în timp ce eu bat în lemn.

Saru' mâna, Dom' Profesor!

http://www.bzi.ro/Profesorul-Cohal-o-viata-dedicata-matematicii--FOTO-A87895.html

Knopfler, Cohen şi...

Mai am un singur dor
Să-l văd şi pe Gilmour…

Da, pe 25 mai avem bilete la Clapton. Tot la Bercy. Uite-aşa David Gilmour rămâne singurul dintre « cei mai mari » pentru mine pe care nu l-am văzut. Incă.

Şi pentru că am vorbit de cei doi şi pentru că îmi plac solo-urile de bas, ascultaţi aici :

Eric Clapton - River Of Tears

David Gilmour - Murder

Boléro

Unul dintre cele mai stranii şi tulburǎtoare acte de culturǎ pe care le-am vǎzut (la TV) se petrece în Brazilia, pe malul fluviului Rio Paraíba, în amurg. Apusul vǎzut de pe plaja Jacaré este fǎrǎ egal. La spectacolul naturii patronul unui bar vine cu ceva al lui : se urcǎ într-o barcǎ şi cântǎ la saxofon Boleroul lui Ravel. O face cu multǎ patimǎ, cum numai brazilenii ştiu sa o facǎ şi “cu un bun simţ al echilibrului“. Se spune ca n-a cǎzut decât o datǎ...

De ce straniu ? Pentru cǎ muzica, apusul, instrumentul şi peisajul te fac sǎ cǎlǎtoreşti dincolo de limitele tale. Pentru mine ziua curge între rǎsǎrit şi apus. Restul este banal. Am pierdut sute de nopţi ca sǎ fiu sigur cǎ vǎd rǎsǎritul soarelui la Costineşti. Iar apusul îmbracǎ totul în culori ireale care te fac sǎ fii mai frumos. Pe urmǎ ar mai fi felul în care un brazilian trǎieşte muzica. Şi apoi saxofonul… un instrument atât de aproape de vocea umanǎ. In fine muzica lui Ravel, stranie ea însǎşi şi obsedantǎ.

La sfârşitul emisiunii am privit cu alţi ochi şi evident ascultat cu alte urechi Boleroul. Auzindu-l pe Kurt Masur explicând unei orchestre de 120 de muzicieni ce înseamnǎ fiecare instrument în parte m-am simţit mai puţin complexat cǎ pânǎ atunci eu înţelesesem altceva. Flautul care începe este o femeie blondǎ, clarinetul, o brunetǎ… Da, într-adevǎr, mai ascultaţi o datǎ şi o sǎ vedeti cǎ aşa este. Vǎzându-l apoi pe Celibidache purtat de şi purtând crescendo-ul piesei pânǎ când toatǎ orchestra este în transǎ, percepi altfel temele “arabe şi spaniole” ale muzicii şi beţia finalǎ de sunete care se terminǎ brusc şi tǎios, ca un candelabru care cade sau ca un taur îngenunchiat în arenǎ.

Mǎrturia de la sfârşit a percuţionistului care spune cǎ dupǎ 3 – 4 minute (din cele 17 în total) începe sǎ se gândeascǎ la problemele lui, la nevastǎ, la copii, la ce mai are de fǎcut pe acasǎ, continuând sa bata în tobǎ, de 4056 de ori, m-a readus zâmbind la realitate.

Scrisoare deschisă

Noi suntem deci un grup de prieteni ai Domnului de mai sus, de fapt de mai jos. Nu vrem să-l compromitem, dar adevărul trebuie arătat, oricât de dureros ar fi. Deci Domnul Tucă are dreptate: să terminăm deci o dată cu publicarea pe bloguri a pozelor cu poziţii studiate care ne arată aşa cum am vrea noi să fim. Să le arătăm deci oamenilor muncii de la oraşe şi sate ceea ce suntem cu adevărat: nişte râme onan… Pardon, cum or face râmele chestia asta habar n-avem. Aia nu, ailantă nu… Dar poate ne dă deci detalii Domnul Tucă că el s-o pricepe mai bine şi ne explică categoric ca camaradul acela cu bretele de la o antenă TV la poruncă că prea le enunţă el documentat.

In prima zi totul a fost o deghizare şi ne-am jucat destul de bine rolurile până pe la 3 dimineaţa când am revenit la normal. A doua zi când ne-am întors la faţa locului, aceasta era cam ridată după o noapte destul de agitată. Am repetat mult şi am făcut un playback destul de reuşit după un cântec vesel al celor de la Sweet din anii ’70, Ballroom Blitz. A durat ceva timp până am sincronizat vocile cu negativul cântecului şi pe urmă totul cu seria de imagini. Rezultatul este după cum urmează, fără supărare Domnu’. Deci:
























Are you ready Florin? Aha!
Dan? Yeah!
Mihai? OK!
Alright, fellas, let's go!

A treia zi ne-am dus să ne odihnim şi noi putin pentru că a patra zi ne-am adunat o parte la noi, a cincea la Alina, a şasea la Gigel şi tot aşa…

Scuzaţi, două mii cât?

Bună seara ! Vă rog să-mi daţi voie să vă urez din nou La Mulţi Ani şi să împart cu Dumneavoastră câteva momente agreabile pe care le-am petrecut decent cu un grup de prieteni. Asa sunt eu : sobru, zâmbesc rar şi numai dacă este nevoie, mai degrabă clasic şi în pas cu vârsta decât cu extravaganţele care ne fac atâta rău azi. Şi mai ales modest, foarte modest.

Pozele şi textele pe care o să le vedeţi în zilele următoare nu au nici o legatură cu mine, nu mă reprezintă şi sunt contrafăcute de persoane care-mi vor răul.