Şi uite-aşa am ajuns student în anul întâi la litere : bastonaşe, virguliţe, ”Ana are mere”…
Doamna Avădanei a fost învăţătoarea iar soţul ei profesorul de Română şi dirigintele nostru până în clasa a VIII-a. Deci două treimi din trecerea mea prin şcoală am fost călăuzit de o familie de dascăli. Cu har amândoi. Pe care-mi plăcea să-i privesc, să-i ascult şi să fiu lângă ei. Cred că asta este de fapt menirea dascălilor adevăraţi : să ne fie drag de ei şi astfel să ne fie drag de şcoală. Faimosul “tact pedagogic“ nu este decât darul de a şti să te apropii de copii şi de a-i chema către carte. Restul vine de la sine.
Să ne relaxăm...
Acum 12 ore
Si eu l-am avut profesor de romana pe domnul Avădanei in clasa a VIII.
RăspundețiȘtergereLa ce scoala erai atunci?
RăspundețiȘtergereLa Ibraileanu, linga Radu.
RăspundețiȘtergereDomnul Avădanei era un tip solid!
Citeste partea a II-a, mâine sau poimâine! Solid e putin spus!
RăspundețiȘtergereInseamna ca noi ne stim chiar înainte de "speciala"? Intr-a VIII-a eram tot la Ibraileanu.