miercuri, 9 iunie 2010

La cacasse à cul nu des Ardennes

Ca să nu vă mai obosesc cu veşnicele mele reţete plictisitoare, uite că am găsit reţeta acestui fel de mâncare scandalos. N-am făcut decât să-i mai adaug nişte "mirodenii specifice casei".

« Nu înseamnă că dacă după Sărbatorile de iarnă urmează o perioadă mai monotonă, ca o toamnă cenuşie, noi nu avem dreptul să fim veseli şi calzi. Ca să rămânem în atmosfera adevărată a petrecerilor fără sfârşit dar şi fără să continuăm cu excesele, iată un fel de mâncare tipic din Ardenii tinereţii mele.

Cacasse este ca o regină dezbrăcată de falduri. Nu căutaţi carnea, dacă spun ca este în curu’ gol înseamnă că nu are nicio bucăţică de carne care s-o îmbrace! Deja văd spiritele negre care-mi vor spune că o mâncare doar din barabule trebuie să fie ceva trist... Ei bine liniştiţi-vă-ţi! Mâncărica asta erotică este obiectul unui adevarat cult printre mulţi ardenezi şi asta pe bună dreptate, şovinismul nu-şi are locul aici. Toată măiestria stă în gătitul ei şi în aromatele pe care le punem la treabă. Minunea mâncării este amestecul de cartofi fondanţi, parfumaţi cu ierburi felurite care se degustă cu un vin bun alb.

Gata, destulă vorbărie, să dezbrăcam ce-a mai rămas de dezbrăcat la această regină şi să vedem ce-i de făcut pentru două persoane.

- Curăţaţi şi tăiaţi în 4 cam 1 kg de cartofi mărişori, din soiul potrivit pentru fiert în apă.
- Curăţaţi şi tăiaţi peştisori 4 sau 5 cepe mari.
- Intr-o oală puneţi să se aurească uşor pe uscat 4 sau 5 linguri mari de făina la foc dulce şi lăsaţi să se răcească puţin.
- Adăugaţi unt şi lăsaţi-l să se topească până se formează o pastă de culoare roşcată. Nu puneţi untul la început cu făina pentru că untul prăjit e cam greu.
- Adăugaţi câteva picături de apă şi pe urmă, încet-încet, încă 4 sau 5 pahare continuând să amestecaţi până se formează un lichid care să nu fie vâscos.
- Puneţi în sfârşit cartofii şi ceapa şi adăugaţi cu generozitate foi de dafin, cimbru, piper şi sare.
- Amestecaţi cu grijă şi mai adăugaţi vin alb şi apă până se acoperă cartofii.
- Lăsaţi totul să fiarbă la foc foarte mic încă vreo oră, poate mai mult, fără să mai amestecaţi deloc !
- Ca să verificaţi din când în când starea cartofilor înţepaţi-i cu un cuţit să vedeţi dacă intră fără efort.

Sosul fiind cu făină cartofii devin fondanţi şi nu se rup, aşa cum se întâmplă când sunt fierţi doar în apă. Dacă presaţi o bucăţică cu limba pe cerul gurii, se topeşte şi veţi fi invadaţi de parfumul mirodeniilor. Puneţi alături o salată de andive sau de pissenlit, cu ulei de nucă şi oţet. Nu uitaţi un vinişor alb care are un cuvânt greu de spus. »

Pissenlit este banala păpădie. Francezii o numesc "pipi-n pat" datorită virtuţilor diuretice (aşa spune Dictionarul Academiei Franceze), măcar ei au un motiv. Dar noi datorită căror virtuţi îi spunem "curu’ găinii" ?

3 comentarii:

  1. Interesanta retepta,dar nu merge deloc la cura de slabire..:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi lasa gura apa citind, asta ma bucura pentru ca de multa vreme nu am deloc pofta de mancare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mamico, se poate face ceva mai consistenta si nu va mai fi nici asa nerusinata. Trebuie doar sa adaugi niste costita afumata taiata marunt si putin perpelita, da' putin, numai cât începe sa se topeasca si poate n-ar fi rau si o lingura de smântâna. Dar nu trebuie abuzat si mai ales fara pâine. Baza-i vinul!
    Pai de ce Duduca? Tocmai acuma, când ti s-au întâmplat numai lucruri frumoase?

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!