vineri, 27 august 2010

Daca totusi…

… o prietenie se rupe trebuie sa facem un nod. Niciodata o sfoara nu se rupe acolo unde este un nod, se rupe alaturi. Si atunci mai facem unul. Pâna învatam si unii si altii cât sa tragem de sfoara asta ca sa nu se mai rupa. Pentru ca si în prietenie sau mai ales într-o prietenie exista praguri care nu se trec. Sunt oameni care arunca sfoara spunând ca-i putreda si uita cuvântul prietenie. Oameni care decid ca priétenii nu exista sau mai grav, ”eu nu mai am prieteni, eu nu mai am decât cunostinte”. Este un abandon, o însingurare, e ca si cum te-ai uita în jur cu ochii strânsi crezând ca daca nu mai vezi tu lumina, ea a disparut.
Publié par à l'adresse

4 comentarii:

  1. Vania27 august 2010 la 19:36

    Uneori facem nod, alteori o lăsăm ruptă, de la caz la caz...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan27 august 2010 la 20:02

    O cercetare prospectiva ne-ar putea spune daca merita.

    RăspundețiȘtergere
  3. body12 septembrie 2010 la 15:25

    cred in respect si in omenie dar in prietenie adevarata si in noduri mult mai putin...daca un om este pervers mai da l drk de nod

    RăspundețiȘtergere
  4. Cleo29 octombrie 2010 la 16:38

    Ce frumos ai scris despre prietenie!
    Intamplator, saptamana asta am facut un nod.Dupa 2 ani.
    Ce bine ma simt acum cu o ruptura mai putin. Nu stiu de ce se intampla asa...ne prind momentele proaste in acelasi timp?

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)