Ieri am avut intalnire cu un prieten la patru jumate dupa-masa. Cred ca in Bucuresti acum un randevu se da la ora h plus sau minus 30 min in cel mai bun caz. Printr-un fericit concurs de imprejurari, taxiuri, tramvaie, autobuze, salvari, politii, alte (auto)vehicule si pietoni, am ajuns mai devreme.
Era fix 16:16...
Incepe sa-mi placa jocul asta. Timpul ma trage de maneca si-mi da ghionturi. Subiectul a fost tratat din alta perspectiva si de o Doamna mai demult. Deschiderea mea catre a patra dimensiune este manifesta. Sper insa sa nu dispar din celelalte trei in ceea ce oamenii de stiinta numesc "Triunghiul Bichiniurilor", acolo unde, dupa cum bine se stie, nimeni nu ramane intreg.
Dimineață de poveste, spre Verona
Acum 17 ore
ti-am trimis citeva invitatii la mailul dat de tine pe blog. Inca nu le-ai acceptat, sau poate au ajuns la spam :)
RăspundețiȘtergereNu, inca nu am ajuns acasa din vacanta. Multumesc si la sfarsitul saptamanii vin si reintru in normal.
RăspundețiȘtergereE ceva cu orele si minuturile astea, io asa cred...
RăspundețiȘtergereOare ne-am putea refugia in doo dimensiuni?
Lekktor, s-ar mai gasi o invitatie? Ca de mult umblam sa va intreb.
mmmmoprea@gmail.com
Nu, eu vreau in triunghiul ala!
RăspundețiȘtergere