”Charmeur de serpents”

Frumos spus. Nu îmblânzitor sau dresor si nici proprietar, desi este câte putin din toate. Nu, el este ”charmeur”, nici nu stiu cum s-ar putea traduce mai fidel. Exista multe polemici legate de arta sau meseria lor. Asociatiile pentru protectia animalelor îi acuza ca fac avere exploatând niste serpi care oricum sunt pe moarte, au dintii smulsi si nu sunt periculosi. Ca atrag în mod agresiv turistii profitând de curiozitatea si naivitatea lor. In primul rând eu nu i-am vazut agresivi, iar în al doilea asa sunt turistii, curiosi, ca de asta si fac turism. N-am avut chiar curiozitatea sa vad daca au si coltii smulsi. Si nu mi-au bagat mâna în buzunar, banii i-am dat ca am vrut eu.

Am stat ore întregi urmarindu-i si i-am vazut cât sunt de atenti la orice miscare a sarpelui. In echipa respectiva sunt de regula mai multi oameni : unul cânta la trambita aceea infernala, unul sau doi bat în niste tobe mari cu care din când în când acopera cobrele sa le mai odihneasca, altii stau de vorba cu privitorii si îi atrag, dar mereu este cineva care nu scapa din ochi reptilele. Uneori baga serpii în niste cutii mari de lemn tot ca sa-i mai odihneasca. Pe una din ele m-am asezat în timp ce faceam cunostinta cu sarpele meu, fara sa stiu ce era înauntru :
- Ce ai aici ”mon cousin” ? l-am întrebat, gata sa deschid capacul.
- Lasa ”mon ami”, mai bine nu te uita !

Asa spun ei, ”tu” la toata lumea si te obliga si pe tine sa faci la fel. Tot în cutiile alea pun si banii câstigati. Cine ar avea curajul sa-i fure de acolo ? I-am vazut manipulând cu multa grija cobrele si viperele, respectând niste reguli mostenite sau învatate si care îi feresc de accidente. Accidente care se mai întâmpla totusi din nefericire si care fac parte din riscurile acestei meserii. De ce se feresc atunci, daca serpii sunt inofensivi ?

Melodia nu este lenta si sarpele nu se unduieste în ritmul muzicii asa cum credeam. De fapt serpii nici nu aud. ”Trupul unduitor sau serpuitor al cobrei”, aiurea, asta-i literatura. Sta nemiscata pe jumatate ridicata, cu gâtul umflat si asteapta cu ochii atintiti asupra victimei. Poate vibratiile transmise în aer de sunetele stridente ale trompetei si tobelor ca si agitatia din jur le fac pe cobre sa fie mereu în alerta. O cobra culcata si ”pe gânduri” n-are niciun haz. In mod sigur însa aceasta muzica pe care o auzi de departe atrage turistii.

Nu vreau sa vorbesc aici despre protectorii animalelor si asociatiile lor ”datorita” carora oamenii sunt mai putin protejati chiar decât animalele. Sunt cam ca asociatiile de protectie a detinutilor care au uneori mai multe drepturi ca oamenii la locul lor.