Gata Delta, vine iarna !

Dupa cum se vede, în Delta câinii umbla (sau mai degraba stau, de prea mult belsug) cu covrigi în coada.
Modestele noastre surse de hrana.

Pestele ala marunt este ceva caras adunat pe fundul barcii sa avem ceva de rontait pâna venea mâncarea. Acolo unde se vad doua fiinte cu adevarat verticale cea din spate este tanti Nina. Cum nu prea ne pricepeam la peste, cel mai curajos dintre noi si-a luat inima-n dinti si l-a cautat în fund de oua. Când colo a dat de câteva icre. Sa va mai spun cum se fac icrele ? Nu cred, sigur stiti ! Astea adevarate nu trebuie frecate cu nervi, facute cu mixerul nici atâta, ca iese ca o pasta si nu se mai simt bobitele când fac ”crantz !” si se sfarâma între dinti sau plesnesc în cerul gurii daca le apesi mai tare cu limba. Când le face, nevasta trebuie sa fie dragostoasa sau fragezita de niste vodca. Cel mai bine ar fi amândoua. Dar si mai bine ar fi sa le faca el. Ca sigur e fragezit. Neaparat trebuie si niste ceapa taiata marunt, da’ stiti cum ? Marunt de tot, mai ceva ca la o salata de vinete, sa-i simti doar gustul, asta e ”ideea de ceapa”. Pentru ca importante ramân totusi icrele, nu ? Feliute subtiri de pâine prajita ? Ei as ! Da’ ce-i caviar ? Nu domnule, pâine calda si crocanta care abia daca a apucat sa transpire putin în punga de plastic pâna acasa, din care rupi cu mâna ca nu poti s-o tai de proaspata ce-i si pe urma o lasi sa-si ia singura ”cât cuprinde” din castronul mare, ca doar se vede ca-i mare. Si alea înca nu erau puse putin la abur sa se faca rozalii de rusine si nici îmbibate cu ulei, atâta cât vor ele, doar ca sa fie mai lustruite si alunecoase.

Si totusi o sa mai fie ceva din Delta pe 26 noiembrie, stiu eu de ce. Pâna atunci, 1001 de nopti !