Revin…

… pentru cei (cred ca multi) înca surprinsi de textul precedent. Iata câteva detalii, cu scuzele anticipate de rigoare. In Franta a facut vâlva mare acum câteva zile disparitia unei fete tinere. Vâlva care s-a transformat în oroare când a fost gasita. Citez de prin gazete ce s-a scris :

”Laetitia, de 18 ani, plecase de la locul ei de munca la ora 22:00 si a fost data disparuta de sora ei a doua zi dimineata.”
”O prietena a Laetitiei a declarat ca în seara respectiva a primit un SMS de la aceasta în care-i spunea ca fusese violata.”
”Marti seara, dupa ce corpul tinerei a fost gasit într-o balta la Lavau-sur –Loire având mâinile si picioarele taiate, primele rezultate ale autopsiei indicau un deces prin strangulare. ”
”Sâmbata, dupa 48 de ore de arest provizoriu, suspectul de 31 de ani a fost arestat pentru rapire urmata de viol si ucidere.”
”Acest om fusese vazut cu Laetitia în seara disparitiei acesteia”
”Multirecidivist, a fost condamnat de 13 ori în 15 ani si eliberat de mai multe ori sub control judiciar”
”Era cautat de politie de pe 4 ianuarie, pentru ca dupa ultima eliberare, fiind obligat sa se prezinte periodic pentru control îsi schimbase adresa fara sa anunte, asa cum ar trebui sa faca orice persoana înscrisa în fisierul judiciar al autorilor de infractiuni cu caracter sexual”
”… de la vârsta de 16 ani a devenit delincvent”.

Vreau sa fie clar, nu-mi fac iluzii ca exista tari în care astfel de grozavii nu se întâmpla sau nu se vor mai întâmpla niciodata. Peste tot exista asemenea dezaxati. Si vor exista mereu. Problema este ce se face cu ei. Presedintele s-a mirat ca un om care a fost condamnat de 13 ori era din nou liber sa faca ce-i place lui mai mult, magistratii s-au suparat pe Presedinte, socialistii acuza ca dreapta a început campania electorala, fara sa-si dea seama (oare ?) ca si ei pot fi acuzati de acelasi lucru si uite-asa o nenorocire a ajuns subiect de dispute între categorii profesionale (magistrati, politie, avocati, psihiatri, jurnalisti) si chiar de dispute politice. Ce mi-a mai fost dat sa aud chiar aseara ?

”Nu putem lua nicio masura atâta timp cât nu se cunoaste gradul de periculozitate a infractorului” – spunea un magistrat. Pai nici dupa 13 condamnari nu-i evident ca e periculos ?

”Fata de posibilitatile de însotire si izolare ale acestui tip de infractori Franta este cu zece ani aproximativ în urma altor tari ca SUA sau Canada” – psihiatru la Sarreguemines (acolo este un spital psihiatric pentru ”pacienti dificili”, altfel spus criminali periculosi în mare parte). Dar ”în alte tari” aceste posibilitati sunt sustinute de legi care permit o anumita flexibilitate în abordare. Si tot el afirma ca ”metodele de expertiza psihiatrica pot spune azi cu o mare probabilitate ca unii infractori vor recidiva”.

”Faptul ca acest individ a fost eliberat de 13 ori pâna acum nu este ilegal, legea permite acest lucru” – tot magistrat. Pai înseamna ca legea nu-i buna, completa, actualizata etc., exact ce spune Presedintele.

”Se cunoaste cazul lui X care a fost condamnat de trei ori la închisoare pe viata, e normal ?” – om politic. Nu-i normal zic eu, iar faptul ca a ajuns sa fie condamnat A TREIA OARA este chiar aberant.

”Scopul puscariei este reinsertia în societate” – avocat. Ingrata meserie ! Sa ai ca obligatie profesionala datoria de a-i apara pe vinovati, nu toti si nu întotdeauna, de acord, nu-i un lucru simplu. Unde mai pui ca unii artisti ai baroului mai si reusesc. A propos, daca un nevinovat este condamnat se numeste eroare judiciara. Dar când un dement ca asta scapa de 13 ori ce este ?

”Nu sunt monstri, sunt oameni ca noi, care au aceleasi nevoi si care ar putea fi recuperati, macar unii dintre ei” – acelasi avocat. Eu personal nu ma simt ”om ca ei”. Din nefericire se întâmpla sa mai apara pe lume monstri (fizic), Dumnezeu stie de ce. Si tot Dumnezeu îi ia câteodata înapoi si îi scapa de suferinte, pe ei si familiile lor. Pentru ca organismul uman, asa armonios cum a fost el creat, nu suporta întotdeauna anumite malformatii oribile. Se stie ca uneori o operatie de separare a siamezilor sacrifica unul din cei doi copii. Si totusi chirurgul, familia, societatea, politicul, legea si chiar biserica o accepta, o asuma si o respecta. Pentru ca vorbeam data trecuta si despre eutanasie. Este oare asta crima cu premeditare si cu complici ? Atunci de ce un monstru ca cel despre care vorbim are voie sa fie liber printre noi ?

Pentru mine ipocrizia (aici si acolo unde asa ceva se întâmpla, adica peste tot) este pozitia celor care au un toc sau un microfon în mâna, legea pe care ne-o flutura prin fata ochilor sau care jongleaza cu principii generale, altfel frumoase, gen ”drepturile omului”. Ca sa fie politic corecti.