Cred ca ar trebui sa raspund la un comentariu mai vechi, chiar daca am facut o pauza lunga si am trecut la altceva. Era vorba despre un român întors din România cu mai multe mirari puse într-o proza.
In primul rând nu-mi plac din start cei care-i critica de-a valma si mereu pe români cu un aer de superioritate îndoielnica si neverificata, sau cum se spune pe româneste ”carora le pute totul”. Nu spun ca totul este perfect (unde este ?), dar nici n-o fi totul prost. Ca mai este câte-un chelner sau taximetrist mai putin amabil (o avea si el problemele lui) mi s-a întâmplat si mie, dar de-aici pâna la ce (si cum !) scrie omul nostru e cale lunga. Dupa cum vedeti singurul lucru care i-a placut a fost bulevardul zice el, adica Soseaua Kisseleff. Probabil nu stie ca este mai lunga decât Champs Elysées.
Da, povestea mea cu trenul era despre francezi dar are legatura cu românii, pentru ca problemele serioase ale SNCF-ului care au început sa fie evocate si la TV sunt mult mai grave decât ”mizeria de sandwich” pe care respectivul n-avea decât sa nu-l cumpere daca nu-i placea cum arata. Iar felul în care sunt redactate ”pe româneste” impresiile lui de calatorie este cel putin surprinzator. Hai sa vedem câteva citate din pomenitul text :
”vreau să le înșir aici ca să nu le uit” – le-a însirat totusi ca sa le citim noi pentru ca daca vroia sa nu le uite le putea nota într-un carnetel ;
”Am rămas surprins… de lipsa de spirit analitic a unor oameni cu școală și servici” – spiritul meu analitic datorat sigur faptului ca nu mai stau acolo îmi spune ca mai corect ar fi fost ”serviciu” ;
”ce se mai întîmplă rău în sistemul sanitar” – se întâmpla mult rau, despre asta putem vorbi separat ;
”nu am cerut la telefon mașină cu vinietă” – probabil ca daca nu are vinieta taximetristul nu are voie sa iasa din oras, deci nici la aeroport, o fi ilegal si totusi l-a dus… ;
”E ceva nemaipomenit cu celularele astea, au sonorul dat la maxim” – eu as zice ”la maximum”, ma rog, dar peste tot e ceva nemaipomenit, inclusiv pe la ultimele etaje din zgârie-norii din Défense unde unii se joaca de-a aifonul în timpul sedintelor ;
”am putut extrage cu ușurință două subiecte principale: banii și boala” – si asta este un subiect mereu si peste tot valabil, inclusiv la el acolo, unde pentru un euro în plus de consultatie la medicul de familie lumea face greve ;
”cărora le permit lucrul ăsta” – tre’ sa fie un personaj foarte important daca prietenilor sau cunoscutilor ”le permite” sa-l tutuiasca iar mie ”mi-a tolerat” un comentariu, vai, multumesc, dar nu trebuia… ;
”prenumele de politețe” – aici cred ca mai bine era ”pronumele” ;
”o militareasa … a tras un rînjet cu subînțeles” – nu pot sa scriu ce as vrea ;
”Da, se fac un număr de ani de cînd stau acolo” – poate ”se face un numar de ani”…
Daca la asta adaug comentariile domnului cu referiri la ”marele clasic” (adica eu, sunt de-a dreptul coplesit de atâtea atentii !) si ”ramâne cum (am – o alta mica scapare) stabilit”, ultima fiind replica finala dintr-un banc vechi si destul de bun dar o mare magarie când i-o spui cuiva, cred ca ajunge ca sa-l consider un tupeist lipsit de bun simt si respect, care merge ”în tara” crezând ca merge ”la tara” si pe care deci nu sunt obligat sa-l respect nici eu. Ceea ce si fac.
Sperând ca citeste mai bine în franceza decât scrie în româna îi spun ca ”da, ma simt foarte à l’aise în România, adica în largul meu, adica acasa, adica bine”.
Dar cireasa pe gatou abia acuma vine : ”Apoi am negociat cu echipajul și am obținut loc la business. Nici șampania nu mai e ce a fost” – mai sa fie, o fi fost vin de Bucium si nu Mumm care curge la robinetul lui ! Are probleme cu bacsisul pentru taxi dar ”negociaza” pentru un loc în fata în avion. Macar dupa atâtea critici spune singur ca de fapt este si el un adept al ciubucarelii descurcaretului de sorginte balcanica. Cu sampania însa are dreptate, în ziua de azi nu se mai compara cu cea de ”la McDonald's-ul Gării de Nord”. Dar ce te faceai moncherule daca cumva, ca sa zic asa, biznisclasul ajungea în alta parte decât economicul unde aveai beletu’? Na belea ca la asta nu te-ai gândit !
Drept pentru care m-am gândit eu sa va ofer o melodie, mai mult pentru frumusetea textului.
PF - Seamus
PS Mai exista totusi si bucurii. Vinerea trecuta Andreea a venit sa petreaca sfârsitul de saptamâna cu noi. Afara era cald, seara în gara plutea un miros vag de pamânt udat de ploaie si acoperit de iarba tânara, în gradina rasarisera ghioceii si TGV-ul a întârziat 30 de minute.
Să ne relaxăm...
Acum 12 ore
Dane, iti inteleg nervii, dar sa stii ca adevaratul dusman -daca o fi existind in viata asta- e in alta parte.
RăspundețiȘtergereExtrapolind as marsa pe ideea ca-ti place vodca mai mult decit vinul rosu. Nici eu n-o refuz daca e insotita de suc de rosii si piper din belsug. De acord ca ma recunosc prin prezenta de a nu fi un purist, dar n-am avut pretentia asta nici un moment.
Sa lasam sampania sa fie sampanie, negocierea negociere, si nervii nervi.
Skål!
Dan, lasa-l in plata Domnului! Nu merita sa iti mananci nervii.
RăspundețiȘtergereEu nu stiu cum sa iti multumesc pentru cele cateva minute de REALA destindere privind ghioceii, tu si pisica in gradina, atmosfera calda din casa, bucuria Andreei...
Stii? Sunt lucuri pentru care chiar merita sa traiesti viata asta. si sunt frumoase. Noroiul se usuca si cade in timp...nici nu are rost sa iti bati capul:)
http://www.decatorevista.ro/retrovizoarele-unui-emigrant-recent/
RăspundețiȘtergere@Selectul
RăspundețiȘtergereNoroc sa dea Dumnezeu ! Asta-i singurul cuvânt pe care mi-l mai amintesc din sederea mea timp de o saptamâna în Suedia, la Helsingborg. L-am folosit cel mai des. Am avut ”norocul” ca prima mea iesire ”în vest” dupa deranjul din decembrie sa fie în Suedia. Profesionala bineînteles. Si vrând, nevrând, de 20 de ani, de câte ori am ocazia sa fac o comparatie, invariabil, unul din termeni este Suedia.
Da, îmi petrec uneori timpul în compania unei Marii sângeroase, este preferata mea. Dar asa cum mi-o pregateste Andreea, cu sare si Tabasco ”din belsug” cum spui tu. S-ar spune ca nici eu nu sunt un purist. Si nici nu-mi plac cei care vor sa para. Imi place ironia, o accept si o si practic daca pot. Nu rautatea si ridiculizarea.
Deci las sampania ca oricum nu-mi place, de negociat n-am stiut niciodata, asta-i treaba de berber si las si nervii sa se calmeze. Daca dupa o luna mai ramâne o urma de suparare, o evacuez prin vorbe ca sa fac loc la urmatoarea. Asa a fost si de data asta, simplu ca 1+1=2.
ja... by the way, Moshule, schöne Katze :D
RăspundețiȘtergere@Dana
RăspundețiȘtergereDar nici sa ma manânce ei pe mine!
Gata, eu am terminat si trec mai departe la altceva, asa cum ma pricep. Ma bucur când citesc gânduri ca ale tale si recunosc, îmi fac placere. Mi se pare ca esti chiar mai aspra ca mine.
Gradina este opera Nanei, vine si vremea ei în curând si vor fi si poze, ca de fiecare data. Ghioceii însa au aparut asa, deodata, acum vreo trei ani.
Vera, între timp s-au mai adunat niste comentarii la textul pe care mi l-ai recomandat. La mine dureaza întotdeauna mai mult pâna diger ce citesc, dar pâna la urma raspund, asta-i sigur. Nu stiu cu ce scop mi-ai trimis link-ul, dar ce-am citit acolo este tulburator. Mi-ar fi placut sa-mi spui cu cuvintele tale ce parere ai despre subiectul asta.
RăspundețiȘtergereAm vazut acolo multa nostalgie, dragoste si dor de casa, bucuria pe care ti-o dau prietenii, tristete ca nu toate sunt cum trebuie în România dar si speranta ca vreodata va fi. Am mai înteles ca toti sunt tineri si ca au plecat de putin timp.
N-am vazut însa nicaieri dispret. Ori toata povestea de la asta a plecat : dispret si ”mistocareala” ieftina. Si n-am mai vazut, pentru ca nimeni nu vorbeste, daca au aceiasi prieteni buni si de încredere acolo unde sunt ei. Birouri frumoase, peisaje de vis, da, dar în casuta aia de turta dulce au intrat ? In afara de liniste si curatenie de expozitie, o fi si caldura ? Nu la calorifer.
N-am idee cum e în Canada sau State, sigur nu este ca în Elvetia, Austria, Elvetia sau România. In fiecare parte este altfel si asa va fi mereu.
Ei sunt acum într-o prima faza care dureaza câtiva ani. Am trecut si eu prin asta. Dar mai urmeaza si altele. Am povestit despre ele aici :
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/11/chez-soi.html
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/06/mic-exemplu-al-unei-mari-culturi.html
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/11/nobili-si-nobel.html
Nu-i mâtza mea Fata Moshului, e a familiei si convietuim civilizat si multa diplomatie de ambele parti.
RăspundețiȘtergereAi spus "ja", adica ce da? Textul sau pozele? Daca se poarta urât nemtii cu tine vin acolo ca un francez adevarat si praf îi fac !
Multi uita de unde se trag , amintindu-si insa sa *negocieze* locurile in avion .
RăspundețiȘtergereAtentie merita doar ghioceii si vizita copilei :)
Si aici s-a itit un snop de snowdrops - habar n-am cum si de unde - si-i cocolesc- doar, doar s-or face multi :)
zi buna Fr!
Dan, m-a intristat tare postul tau, foarte tare. Unele comentarii ale tale imi par chiar rautacioase si e trist pentru ca nu vad sensul rautatii. Nu suntem obligati sa simtim la fel si daca nu simtim acelasi lucru, asta nu ne face dusmani.
RăspundețiȘtergereDe ce crezi tu ca trebuie sa gasesc normal ca un chelner sa se ratoiasca la mine sau ca tanti aia din avion sa fie agresiva doar pentru ca sunt romani? De ce trebuie sa suport marlania unora doar pentru ca asta inseamna pentru ei normalitate?
Si de unde stii cum ne-a fost sau cum ne va fi peste nu stiu cati ani? Tu crezi ca suntem programati sa reactionam sau sa simtim la fel?
Nu ma mai lungesc inutil, am sa-ti spun doar ceea ce spunea si lektor, adevaratul dusman - daca o fi existand - e in alta parte...
Sa ne auzim sanatosi!
Eu nu pot sa spun cu vorbele mele, eu locuiesc in Romania, starea de emigrant nu face parte din experientzele mele de viatza.
RăspundețiȘtergereNici nu vreau sa deschid cutia Pandorei, analizind ce zici tu, ce zice el si ce zice ea.
De fapt, tzi-ai raspuns singur la intrebarea pe care mi-ai pus-o mie: tzi-am dat acel link, sa itzi arat si alte puncte de vedere si alt stil de a aborda aceleashi chestiuni.
nu poti sa stii daca nu e cu obida spus, ca de multe ori te intorci din vacante si mai mult ai pleca decat te-ai intoarce...pentru ca vrei sa traiesti si tu la fel, vrei sa fie ca in alta parte. Oameni amabili, optimisti, cu zambetul pe buze. E aceeasi Romanie, cu aceeasi chelneri si stuardeze. Cei care traiesc afara...nu stiu daca uita, dar clar cand vin au impresia ca merita un tratament 'preferential'. Sunt ostentativi in comportament, vor respect numai pentru ca vin din Austria. Iar altii nu-i uita pe chelneri, pe soferi, poate ca vin mai des acasa...romanul e din fire usor conflictual, nu explodeaza mamaliga dar 'scuipa'. Apoi fiecare are dreptul sa expuna cum simte si unii mai sunt si genul care daca nu spui ca ei nu spui bine...dar si la faza asta, ce e nou ?
RăspundețiȘtergereEu am alta tactica cu cei ce tre sa ne serveasca si n-o fac bine...azi la banca am cerut un grafic si copcilu' zice ca nu se poate tipari, dar eu il vedeam fara chef. Calm ii spun ca nu exista personaj mai balcaz sa stea in fata unui computer si sa nu stie sa listeze ceva, ii zic si sa mai incerce o data ca mie imi trebuie. Scurt. S-a inrosit apoi mi-a aratat cat e de destept ca imi poate lista un grafic. Drept multumire i-am cerut cartea de vizita si i-am promis ca o sa-l mai enervez si la telefon ca nu am timp mereu sa trec pe la banca. Asa ca eu nu mai plec de langa omul stricat pana cand nu il fac sa se simta mic, mic si rusinat.
Si-uite-asa i-ai facut niste trafic lu' omu'. :)
RăspundețiȘtergereNu mai bine te linistesti dvs ca sa nu iti creasca tensiunea de la unu' "mic si negru de respira greu"? :)
Serios: merita? Da-l in blogu' lui, nu-l mai face sa se creada important!
Windy, copila vine mai rar, are viata ei, munca ei, raspunderile ei. A plecat de opt ani de-acasa si a luat viata-n piept de una singura. Mai mult pentru ea suntem aici, sa stie ca la o adica suntem undeva în spatele ei sa o ajutam. N-a fost nevoie decât de câteva corectii. Si de bani.
RăspundețiȘtergereDeci, ce sa fac în restul timpului ? Munci prin casa, ca astea nu se termina niciodata. Si când s-or termina o vindem si o sa ne întoarcem "acasa dincolo". Pe urma Doamna nu prea ma lasa sa ma plictisesc si iesim în lume. Si blogul, unde din când în când mi se mai pune sângele-n miscare.
Ghioceii cresc singuri. Ai grija doar sa nu-i scoti cu bulb cu tot, rupe-le codita. Anul viitor pâlcul o sa fie mai mare, ai sa vezi.
La ora la care scriu zic si eu "Buna dimineata East coast, o zi si un WE minunate ! "
Cora, textul este un raspuns la comentariul tau, dar nu este despre tine. Cred ca-ti mai aduci aminte de unde a plecat totul (daca nu, citeste din nou) si ai sa vezi ca am aplicat "la litera" teoria ta. Eu merg mai des în România decât voi doi la un loc si n-am spus decât ca mie nu mi s-a întâmplat ce i s-a întâmplat lui. Atât. Si am facut-o decent si civilizat. In schimb mi s-a întâmplat povestea cu trenul. Pot beneficia si eu de ceea ce spui : "Nu suntem obligati sa simtim la fel", da ? Doar cu tine discuta când am devenit "mare clasic". Si pe mine m-a înjurat în final, trimitându-ma la origini, mai voalat, dar foarte explicit. Daca nu stii bancul cu pricina, ti-l pot spune. Eu "De ce trebuie sa suport marlania unora" ? Te-am citat din nou.
RăspundețiȘtergereCât despre greselile de gramatica ele sunt acolo, nu le-am inventat eu, eu doar le-am vazut, de facut le-a facut el. Stii povestea cu paiul si cu bârna… Imi amintesc de un celebru fotbalist care, dupa ce a lustruit banca de rezerve în Italia o luna, vorbea stricat româneste.
Dar poveştile cu lanţul, bicicleta şi doamna de la marketing îţi plăceau? :))
RăspundețiȘtergere@Vera
RăspundețiȘtergereVera, totusi tocmai ai facut-o. Vroiam sa spui tu ceea ce banuiam doar. Daca zici ca esti "confrontationala" înseamna ca îmi pot permite. Citeste cu mai multa rabdare ce este în link-ul pe care mi l-ai trimis si ai sa vezi ca în ciuda criticilor, se mai vede si ce spuneam în comentariul trecut. Daca vrei sa vezi. Textele de acolo sustin parerea mea si chiar îti multumesc. Diferenta de stil este poate fata de postul de la care a pornit totul, cred ca asta ai vrut sa spui. Imi închpui ca l-ai citit, ca altfel nu vad cum poti intra într-o discutie fara sa stii despre ce-i vorba. "Audiatur et altera pars" sau "Audi alteram partem", cum vrei tu. Si francezii spun cam la fel : "Cine nu asculta decât un clopot, nu aude decât un dangat". Nici tie nu cred ca ti-ar conveni sa fii înjurata din senin, vezi ce i-am scris Corei adineauri.
In final îti mai spun ca eu nu sunt emigrant. Definitiile din dictionare mai trebuie nuantate si actualizate uneori. N-am fugit din România nici de viata grea si nici de politie. Am venit sa-mi petrec o parte din viata în Franta ca sa fiu cu familia. Si o sa ne întoarcem printre "mitocanii" din România, (cum asa de frumos este scris într-un fitil…:))) imediat ce ne terminam treburile pe care le mai avem de facut pe-aici.
In rest, la mine e vineri, începe sa devina plictisitor si previzibil iar Selectu', dupa cum îi spune si numele, un delicat.
@Costel
RăspundețiȘtergereDe asta mai este înca pe lista mea de bloguri citite. Pentru umor. Si i-am transmis odata ca vreau sa continui sa pot citi blogul lui, ca nu-mi cadeau galoanele. Dar atunci nu înjura pe nimeni.
@Sophie
RăspundețiȘtergere… "mic si negru de respira greu", cum spune Doctorul mai sus. Sophie, nu prea mai este cum spui tu. Poate doar când vii aici în vacante. Când însa traiesti si muncesti în partea asta a lumii… daca-i sti câte lucruri îmi dau în ultimul timp sentimentul de "déjà vu"…
Am trimis multi prieteni si colegi de-ai nostri de aici sa-si faca vacantele în România. Pe unii i-am gazduit noi si am umblat cu ei peste tot si de atunci merg singuri în fiecare an sa vada si alte locuri, "pentru ca sunt multe si frumoase". Altii au avut misiuni în România si au locuit în casa noastra, care oricum e goala si pentru ca sunt prieteni au stat gratis, chiar si un an. Au înteles greu de ce, dar au înteles pâna la urma. Altii si-au cumparat case în România si sunt acum cetateni români cu acte în regula pentru ca asa au vrut ei. Un amic s-a stabilit la Brasov si nu concepe sa se mai întoarca în Franta, si-a lichidat tot ce avea aici. La început plecau cu nasul pe sus, dar se întorceau cu convingerile si prejudecatile serios zdruncinate. "Cum e posibil sa se întâmple asa ceva, niste oameni care nici nu ne cunosc ne-au plimbat si ne-au gazduit doar pentru ca sunt prietenii vostri" si au început sa înteleaga si sa ne spuna ca totusi "relatiile umane" mai înseamna si altceva decât stiau ei. Si-i simt mai aproape ca înainte. Si se întâmpla sa vina pe la noi neanuntati (lucru de neconceput aici) si sa ne asezam la masa cu un pahar în fata si o omleta în farfurie, daca nu este altceva. Probabil au vazut si ei chelneri si soferi "altfel" decât aici, dar au stiut sa treaca peste asta cu delicatete si sa vada ce este si dincolo de niste chestii marunte. Si încep sa trec si eu mai usor peste detalii nesemnificative. E o munca de lunga durata, trebuie rabdare si bunavointa, mentalitatile se schimba cel mai greu. Noi o facem de 15 ani.
@Dr. Stoica
RăspundețiȘtergereAsta-i, iata-ma si traficant… A propos, vad ca ai dat-o pe filme, ai vazut filmul "Aste e" al lui Ciulei jr. ? Uite un link : http://video.google.com/videoplay?docid=-1250486426972027713# .
Gata Doctore, am zis ! Te ascult, ce spune un doctor e sfânt. Pentru tensiune iau hapuri si vasodilatatoare.
Daca merita toate astea ? Pai eu stiu ? Cred ca el le merita !
Bineintzeles ca am citit si textul celalalt, desi pe mine omul m-a porcait si nu mai am relatzii cu el si nu ma prea duc sa citesc ce spune.
RăspundețiȘtergereAm vrut sa spun ca exista stiluri diferite, dar si pareri diferite. Si, pentru ca da, sint confrontatzionala, uite, itzi zic si tzie ceva neplacut: eu nu stiu ce relatzii sint intre tine si I., dar e dreptul lui sa creada ce vrea si sa scrie ce vrea despre vacantza lui in Romania. La fel cum tu ai dreptul sa crezi ce vrei tu si sa scrii ce si cum ai chef despre vacantza TA in Romania. Iar fata pe care te-am trimis s-o citeshti, idem, e in dreptul ei sa vada si sa simta si sa scrie cum vrea ea. Personal, eu am apreciat cel mai mult ce si cum spune ea. Nu tu. Nu I.
Cu injuratul, nu stiu la ce te referi.
"In final îti mai spun ca eu nu sunt emigrant. Definitiile din dictionare mai trebuie nuantate si actualizate uneori. N-am fugit din România nici de viata grea si nici de politie..."
RăspundețiȘtergere:) De ma Dane, mai exista si oameni napastuiti pe lume, nu stiai? Adica de-aia care fug ba de una, ba de alta...
Dar tu, daca n'aveai de ce sa fugi, n-ar fi trebuit sa fugi... puteai sa mergi incet, vorba lu' Moromete.
Am retinut linkul, il voi vedea cu siguranta.
RăspundețiȘtergereMa droghez cu filme de parca pt asa ceva s-au inventat noptile. :)
@Dr. Stoica
RăspundețiȘtergereFilmul este remarcabil. In atmosfera de vacanta de asta vara la Sulaina ne-a provocat la ore de discutii la vreme de somn, dupa ce-am recunoscut locurile si personajele.
Multumesc de recomandare.
RăspundețiȘtergere