Am primit acum câteva zile un text în franceza care pune fata în fata realitati din anii 1969 si 2011, în “câteva domenii de activitate“, ca sa zic asa. Unele din ele te fac sa zâmbesti, altele sa te încrunti. Cum textul initial este cam “sec“ pentru gustul meu, l-am tradus mai liber sau l-am mai scris o data. Cred ca demersul poate fi aplicat si în România, cu unele modificari ale anilor. Anul 1969 (care în Franta urma miscarilor din ’68) reprezinta începutul unei cresteri economice la care francezii se gândesc cu jind si în ziua de azi. El ar putea fi înlocuit la români cu un an din perioada interbelica. 2011 însa poate ramâne pe loc : abundenta din România este chiar mai mare ca în Franta, în rest, preturi, saracie si bogatie avem, clasa de mijloc nu prea mai avem, educatie, bun simt si exagerari de tot felul idem. Pastrând proportiile. Asa ca pentru început hai la cumparaturi !
Lapte, unt si oua
1969 :
Te duci la bacania din colt sa cumperi lapte. Miroase frumos : batoane de vanilie, bomboane si acadele colorate, colonii si coloniale, afumaturi, scrumbie la butoi, mizilicuri, ïntr-un colt musterii care-si iau drojdia cu o maslina, brânza, rachiuri, “icre moiu“ vorba lui Nenea Iancu, un butoi de tabla cu unt-de-lemn, ba vezi chiar si un butoi cu gaz. Intr-o farfurioara cu putina apa este un disc de carton “Zepelin” (de ce s-or fi numind asa n-am stiut niciodata) plin de muste moarte iar de tavan atârna fâsii lipicioase pe care zac aceleasi zburatoare. E cald... Negustorul evreu te saluta cu respect si-ti pune în bidonasul de aluminiu laptele, iar pe urma îti taie o bucata din botul de unt acoperit cu tifon curat din galantar. Ii mai ceri o duzina de oua pe care ti le da dintr-o galeata, nu înainte de a le sterge usor cu palma de fire de iarba din cuibar, puf si alte alea. Platesti multumit cu bani adevarati si iesi zâmbind în plin soare. Totul a durat 10 minute, cu tot cu amabilitatile schimbate.
2011 :
Iei un carucior de rahat care are o rotita strâmba si o ia în toate directiile numai aia buna nu. Incerci sa intri pe usa rotativa care însa e blocata pentru ca un tâmpit a fortat-o, intri pe usa ailalta pe care o împingi cu fundul tragând caruciorul care se balangane, ajungi în sfârsit la raionul de lactate unde îngheti de frig pâna alegi între 12 marci de unt facut din lapte comunitar si cauti data expirarii. Acasa nevasta îti da oricum cu el în cap (pachetul luat din congelator e înca foarte tare !) pentru ca ai luat unt semi-sarat si ea vrea sa faca o prajitura. La lapte e si mai complicat pentru ca ai de ales între lapte integral, semi si degresat, pentru sugari, copii, bolnavi, bio sau în promotie cu o eticheta cu data expirarii lipita peste data expirarii…
La oua cauti data când au fost ouate, calibrul, cu ce s-a hranit gaina, daca-s de crescatorie, bio sau din gaini crescute în aer liber, te uiti în carton sa vezi daca-s întregi, le misti, vezi ca unu-i lipit, tragi mai tare de el si poc !... se sparge si te umpli de galbenus pe pantaloni.
In sfârsit ajungi la casa unde grasa din fata grasei din fata ta are o punga cu rosii pe care a uitat s-o cântareasca, pe urma grasa chiar din fata ta a luat ceva în promotie fara cod de bare, asa ca astepti, vrei sa platesti dar nu-ti citeste cardul si trebuie sa-i stergi cipul de camasa transpirata, iasi afara cu caruciorul care se bâtâie, a început ploaia, tu ai uitat pe ce alee ti-ai lasat masina, ploua si mai tare, o gasesti, pui în portbagaj ce-ai cumparat si te duci sa lasi caruciorul. Gol fiind, asta se clatina si mai tare, reusesti sa-l bagi la locul lui dar vezi ca moneda s-a blocat. Asa ca renunti si te întorci la masina sub ploaia torentiala. In magazin ai intrat acum o ora.
Să ne relaxăm...
Acum 12 ore
totul se reduce la timp...vorbesc de lipsa lui...
RăspundețiȘtergerenu mai avem timp pentru a savura,degusta,simti...
si nu ma refer doar la hrana...
am aproape convingerea ca avem si noi un cod de bare...din cand in cand cineva ne scaneaza si constata cat mai avem pana la data expirarii...
cât de trist suna... si cât este de adevarat!
RăspundețiȘtergereînsa vinovati suntem noi - cei cu vârsta de 40-45 ani... în 1969, lumea era stapânita de parintii nostri, acum, noi suntem generatia la "putere", noi am creat lumea asta artificiala...
Și ar mai fi ceva: eticheta cu codul de bare de la produsul x se dezlipește singură și se lipește de produsul y, iar casiera stă și caută eticheta produsului x printre toate etichetele pungilor de pe bandă, găsind-o, într-un final, pe ultima pungă ce îi vine la mână :)
RăspundețiȘtergereCam așa am petrecut, astăzi, la Metro.
Dane, parca ai fost in vizită în mintea şi-n sufletul meu... Aferim !
RăspundețiȘtergereSi ai un ping la Lecturi !
RăspundețiȘtergere@Pandhora
RăspundețiȘtergereProblema este ca pâna la data expirarii, tot de la codul nostru de bare cineva stie si tot ce facem. Ei si?
@Carmen
RăspundețiȘtergereNu cred ca am creat-o noi, dar o acceptam si trebuie sa recunoastem ca ne si folosim de ea. Lucrurile se hotarasc în alta parte...
@Catalin
RăspundețiȘtergereSi asa devenim "interschimbabili", se doreste sa fim toti o turma depersonalizata si usor de condus. E unul din subiectele "dragi" mie.
@Zina
RăspundețiȘtergereNu-i asa ca tot în piata e mai frumos sa-ti faci cumparaturile? Cât o mai fi marfa care NU respecta regulile comunitare!
Saru' mâna pentru "pinguri". Nu primesc nimic. Fiecare platforma este interesata de dezvoltarile proprii si nu de compatibilitatea cu altele. De aceea nici nu sunt un mare adept al lor. Decât sa fac o lista de pinguri mai bine mai scriu ceva si sunt fericit daca lumea citeste. Atât.
:) Si mie mi-e frig la sectorul lactate. De regula, ma gandesc inainte ce vreau, localizez in minte si merg direct, la puct fix.
RăspundețiȘtergereDaca sunt cu copiii, e mai simplu, ii trimit pe ei :))
ehe, placerea pietii e ca deja ne cunoastem (recunoastem). Avem un bonjour calduros, ma intreaba ce mai face fetita, de ce nu am venit cu ea, o alta tanti imi 'mimeaza' ca gainile nu fac oua, si evident, acel zambet la "a la samedi prochaine" . Pacat ca rulota fermei care aducea unt veritabi, "beurre de la ferme" nu a mai venit.
RăspundețiȘtergereIar la fructe... putem intreba: asta ce e, cum se cheama, cum se decojeste, si chiar asist life la prima mea decapitare de mango/ figue de barbarie. Evident, au urmat multe altele...acasa :)
P.S. daca gasesc si o gaina veritabila, sunt fericita :)
@Arakelian
RăspundețiȘtergereE frumos si aici în piata, pacat ca e doar trei zile pe saptamâna. In rest sunt "marile suprafete" care fura clientii. Iar în piata nu toti sunt fermieri adevarati, unii sunt doar intermediari. Untul e bun într-adevar, si pîinea mare si cojoasa, rosiile au gust... Se vede ca e ora mesei...
Au inceput sa ma oboseasca ingrozitor "marile suprafete" si sa ma bucur cand identific cate-un comert de proximitate(la Bucuresti e mai usor); eu care prin '97/'98 cand am descoperit supermarketurile si galeriile comerciale in Franta mi se pareau ca-s raiul pe pamant; dar totul se schimba cu vremea. Sau cu varsta (;
RăspundețiȘtergerela fel ca in piata din Berceni , majoritatea sunt pietzari, si nu producatori. Cam asa e si piata de aici. Dar am gasit si niste producatori autohtoni, nici limba fr nu o vorbesc bine, dar au o varza veritabila, oua (mai putin acum, ca nu li se mai oua gainile), merele au miros si gust.
RăspundețiȘtergereLa fel, de la rulota de la ferma de vaci, atat ca acum nu o mai gasesc, ori nu au venit de vreo 2 sambete, ori si-au mutat locul.
Tre cautat, tinut minte, etc.
Ce imi place la marocani - ca stiu sa isi vanda produsul. Ca toate is din maroc/serele olandeze..asta e, sunt constienta ca nu e zona propice de cultura de kaki/pepeni, asa ca sa nu am pretentii de 'produit local'.
Acum visul meu este sa gasesc o gaina veritabila. De, am si eu un vis. Am vazut la cativa in curte....
@Lorenee
RăspundețiȘtergereDaca trece vremea, creste si vârsta... Atunci erau într-adevar bune, între timp marfa este mai proasta (adica respecta directivele comunitare), fara gust si mai scumpa. In Bucuresti înca e bine, ca mai vin sibienii cu afumaturi, brânzeturi si... palinca! Pe sub mâna...
@Arakelian
RăspundețiȘtergereGaini poate pe la "traiteuri". Trebuie vorbit dinainte ca ei nu o taie aiurea sa nu o ia nimeni. Si acum, ca se apropie Sarbatorile, poate un clapon, "gaini fermier crescute în aer liber", cu toate ca nu mai poti fi sigur de nimic.