joi, 23 februarie 2012

Aventuri cu pisica galbena (1)

Pe vremea când înca mai veneam ca turist la fetele mele în Franta, ce s-au gândit ele într-o zi? Sa-mi faca un cadou si nu oricare ci o... pisica, sa nu mai fiu singur la Bucuresti. Drept pentru care într-o zi a venit Andreea de la scoala cu un pisoi, mai exact o pisoaie, cu blana galbuie si spicata, jucausa dealtfel si acceptata într-un final de adevarata stapâna a casei, cealalta pisica pe numele ei Kiwi, care continua sa mai conduca si azi, dupa 16 ani de dictatura (nimic peiorativ, vine din latina veche: dictātǒr, -ōris, de gen masculin… la început, numit de consul în perioade tulburi pentru o perioada de doar sase luni si supranumit - în anul 501 înainte de Hristos când i s-a facut fisa de post - magister populi ). De remarcat ca de-a lungul si de-a latul timpului, din cauza unor mutatii genetice, au aparut si dictatoarele, care conduc mult mai mult de sase luni.

Actiunea petrecându-se în anul 1998, an în care Franta câstigase primul si deocamdata singurul ei campionat mondial de fotbal, am botezat-o la fel cum si-au botezat la vremea respectiva milioane de francezi si nu numai progeniturile: Zinedine si bineînteles Vaideanu în buletin, trebuia sa aiba si un tata, nu? Cu toate ca eu pe ma-sa n-am avut ocazia... Si tot ca milioanele de francezi a fost alintata Zizou, mai exact Zizuca, mai româneste (pentru ca urma sa ia calea exilului) si mai conform cu sexul, acum doar în acte. Am fost învatat deci cum trebuie sa ma port cu o pisica, sa dorm cu ea în pat, sa ma joc cu ea, chiar la 5 dimineata daca avea chef, s-o hranesc, sa-i curat litiera si celelalte atentii atât de necesare, printre care si plimbarea cu lesa, cu toate ca la Bucuresti stam la bloc. Am fost scuipat, zgâriat si muscat, chiar de mai multe ori, de fiecare data eu fiind evident vinovatul.

In sfârsit a venit si sfârsitul vacantei mele si începutul vacantei Andreei, asa ca am plecat la Bucuresti cu masina plina de bagaje, cu o cusca speciala, mâncare pentru toata “lumea”, pietris, lesa, buletin si bineînteles Zizou Vaideanu, proaspat vaccinata împotriva tuturor molimelor, astfel încât daca era vreo epidemie de ceva, noi dadeam coltul dar ea nu.

Pe drum cald, ce zic eu cald, nenorocire, masina fara clima, opream la benzinarii sa ia aer, o scoteam la plimbare cu lesa dar ea statea doar pe burta de frica masinilor care vâjâiau pe autoruta, n-a mâncat si n-a baut nimic o zi jumate cât a durat drumul, astfel ca la sosirea în Bucuresti arata mai mult ca un câine, asa-i atârna limba...

A urmat aclimatizarea cu noua locuinta, reînvatarea unor obiceiuri absolut necesare convietuirii civilizate în doi într-un apartament de bloc, chestii marunte pe care eu le stiam deja, dar ea nu. Totul parea în regula si a venit si ziua în care vacanta s-a terminat, fetele au plecat, iar eu am ramas, era sa zic singur, dar nu, am ramas cu Zizou...

De fapt atunci au început aventurile...

16 comentarii:

  1. grozav povestitor esti tu :))
    te si vad singur cu...Zizou :))
    imi place mult penultima fotografie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca ma vezi bine!
      Ceea ce-a fost fata de ce-ti imaginezi e ca atomica fata de o poveste la gura sobei...

      Ștergere
  2. Minunată poveste!!!
    :))
    Iar Zizou a ta e leit ca Sufleţel a mea!
    Parol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cât de bine povestesc, dar subiectele urmatoare sunt mai "interesante".
      Câti ani are Sufletelul? Ca Zizuca are vreo 14!

      Ștergere
    2. Un an sau chiar mai puţin.
      Nu ştiu exact,că a fost adunată de pe stradă, din gura unui câine furios, într-o zi ploioasă de octombrie.
      Era puţin mai mare decât pumnul meu drept, urduroasă, cu lăbuţele scurte şi îngrozitor de strâmbe, asemenea unui copil subnutrit şi rahitic. Nu mai spun de jegul şi puricii pe care-i găzduia pe blăniţă.
      Acum e cât viţica şi face o grămadă de trăznăi.
      Majoritatea timpului se antreneză la derapaj-viteză pe gresia de pe hol, luând nişte viraje incredibile între bucătărie şi baie.
      O altă ocupaţie de căpătâi a Sufleţicăi e să ascundă mâncare în orice încălţăminte a stăpânilor pe care o găseşte.
      (Probabil că e mai rău decât un căţel care-şi îngroapă osul.)
      :)

      Ștergere
    3. Incep s-o recunosc si sa-mi aduc aminte si alte chestii, ca 9 (noua) capitole sunt deja scrise sau schitate. Si la comparatia cu vitica ne apropiem, eu îi spun de-a dreptul "vaca" celei mari, Kiwi, care are acum peste 16. Dar cel mai bine i-a spus o amica aflata în vizita: "parca-i o foca pe patru picioare"!

      Ștergere
    4. Aha! Exact cum spui!
      :))
      Abia aştept continuarea poveştii!!
      >:D<

      Ștergere
    5. Se rezolva, mai am de pus niste virgule. Nici nu stiu daca sa continui azi (fiind vineri) cu "Mama tâmpitilor" sau sa continui cu Zizuca.

      Ștergere
  3. abia stept sa citesc continuarea/rile :) Zizou promite mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intotdeauna a promis mult si s-a tinut de cuvânt. Povestile mele se întind doar pe o perioada de un an din cei 14 pe care-i are. Nu spun mai mult ca nu mai are haz pe urma! :))

      Ștergere
  4. Sa te grabesti sa ne scrii si episodul 2. Ne-ai lasat in suspans.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici prea des ca va plictisiti! Eu sunt un "scriitor" care-si cizeleaza mult creatiile. Asta nu înseamna ca iese ceva bun!

      Ștergere
  5. Tizule,
    :)
    Am onoarea!
    Bun gasit!
    :)
    Am doua.
    Zuza Nebuna, o tomberoneza, care seamana intrucatva cu Zizuca, probabil si la apucaturi, si a carei poveste tocmai ce-am savurat-o, si Shirine, o persana.
    N-as putea zice care este mai desteapta decat care....
    Astept continuarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun venit si chiar ca am si eu onoarea stimabile! Ma bucur mult de fiecare data când cunosc oameni cu simtul umorului si fara false pudori.
      Zuza, Zizou, cam tot pe-acolo!
      Pâna acum am 9 "episoade" gata, cât mi-am adus si eu aminte, au trecut totusi 14 ani!

      Ștergere
  6. Salut,Dane!
    Stau si ma intreb cum de ai avut curaj sa pleci cu pisica la drum in conditiile relatate de tine,eu nu m-as fi incumetat.
    Chiar imi place cum povestesti!
    Weekend de poveste pt tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu eu am decis dar nici nu m-am opus. Si daca am primit un cadou, nu puteam sa nu-l iau cu mine! Chestie de bun simt...
      Daca stiam ce m-asteapta...

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!