Aventuri cu pisica galbena (8)

Intr-o zi când am venit acasa mi s-au redesteptat amintiri emotionante din copilarie, când îmi petreceam vacantele la bunici, la tara. In fundul curtii era privata, pe care o ocoleam cu grija pentru ca-mi strâmba nasul, având destule locuri în gradina unde sa ma ascund de privirile indiscrete. Iar daca noaptea se întâmpla sa am diverse “chemari”, copil fiind beneficiam din plin de avantajele olitei. Cei mari se duceau cu felinarul în fundul curtii.

Pe scurt, când am deschis usa am avut pentru o clipa senzatia ca ma aflu prin preajma locului cu pricina. Hopa, îmi spun, a refulat ceva în baie, cu toate ca într-un bloc chestia asta se întâmpla mai ales la parter si nu la etajul sase. Si încep sa caut, dupa ce am deschis toate geamurile. Afara venise iarna. Bineînteles ca baia era în regula, nu refulase nimic. Bineînteles ca si Zizuca era bine, privea linistita ce faceam, cu ochii limpezi, asezata cuminte în litiera ei, ca de obicei curata... Asta m-a pus pe gânduri, însemna ca iar facuse o prostie. O iau prin casa cu narile în vânt, dupa miros, ca în desenele animate. Si asa ajung în dormitor. Al meu. Nenorocire, ziceai ca esti în veceul garii! Si totusi si în dormitor totul parea bine, cum lasasem dimineata. Parea, dar nu era... E drept ca iar uitasem usa deschisa. Plapuma era întinsa perfect, ca-n armata, daca aruncai o moneda pe cearsaful plic se ducea de-a dura. Am vazut însa câteva urme de labe. Incepusem deja sa banuiesc, îmi cunosteam bine colocatara si stiam ca putea sa ma surprinda mereu cu ceva nou.

Am cautat deci “în“ plic: în partea de la picioare nu era nimic, nici în colturi, în coltul consoartei absente tot nimic, “atentia“, solida de data asta, era ascunsa evident în coltul de la capul meu, abundenta si recenta. Cu stomacul în gât am desfatat cu mare atentie asternutul, parca dezamorsam o bomba, am spalat întâi la mâna plicul dupa care l-am bagat în masina, iar coltul afectat al plapumii l-am curatat insistent cu tot felul de solutii parfumate si i-am facut si un semn, sa-l stiu si sa fie vesnic la picioare, dupa care am scos-o pe balcon (cum pe cine? pe plapuma, doar n-ati crezut ca...) unde a ramas o saptamâna, la uscat si aerisit. Am golit un deodorant de interior prin casa si tot aveam impresia ca miroase. Dar macar mirosea ca un c... într-un câmp de lavanda, vorba bancului. Ma rog a trecut si asta, eram obisnuit cu necazurile dar nu asa multe deodata, în casa era ger ca afara, plapuma nu mai aveam, foamea-mi trecuse, asa ca i-am dat doar “ei” o gustare usoara ca se facuse noapte si m-am culcat zgribulit dar într-un fel linistit.

Stiam ca dupa o gogonata ca asta urmau câteva zile linistite, era felul ei de a-mi spune “eu de fapt stiu cum trebuie facut, asta a fost doar un avertisment!”.

Joe Cocker - Night Calls


Eric - Double Trouble