Sunt unii care prefera ca un fel de mâncare sa fie în primul rând estetic si pe urma îndestulator sau chiar gustos. Mi-am adus aminte de povestea asta pe când comentam istoria cu savarinele lui Costel.
Eram în armata si s-a întâmplat sa fiu de serviciu la bucatarie cu o echipa de vreo patru baieti. Asta însemna ca tot batalionul de elevi militari TR-isti, vreo 200 de oameni, mânca ce le dadeam noi. Raspundere mare... Am stabilit înca de dimineata meniul cu seful de la servicii – înzestrare, un colonel rumen în obraji, am calculat numarul de portii si s-a scos din magazii si frigidere materia prima. Dupa care începea treaba. In ziua aia noi nu faceam nimic altceva, nici înviorare, nici ”sectorul”, nici cursuri si nici instructie. Ba mai mult, plantonul ne scula mai devreme decât pe ceilalti.
La carnuri nu prea aveam dreptul sa ne bagam ca sa verificam cantitatea, portii, gramaj etc., în schimb aveam dreptul sa curatam legumele si zarzavatul. Pentru curatat cartofii exista o inventie formidabila : o masina ca de spalat rufe, dar imensa, unde se puneau cartofii care se frecau insistent unii de altii fiind învârtiti la îngramadeala de un jet puternic de apa. In câteva minute coaja se rodea si erau gata, ma rog, mai trebuia sa-i controlam sa nu aiba vicii ascunse, da’ cine se uita la asta ? Am bagat toti cartofii, erau peste 100 de kile si ne-am pus pe snoave, ajutati fiind si de o canistra cu vin de tara luat din timp de la sateni, vin adevarat, rosu natural cu multa sfecla. Râsete, colegii mai veneau sa vada daca eram în graficul prevazut pentru ca le era foame, totul parea perfect. Când la un moment dat ne trezim înconjurati de torente de spuma alba care ieseau din masina. Cartofii ! Valuri de amidon cu apa, spuma marii, norisori de albus batut zburau chiar prin aer! Uitasem de ei, coaja se dusese de mult cu o buna parte din miez si cartofii se facusera rotunzi si cam ca niste nuci. Nu mai aveau nici vicii ascunse, ochiurile pe unde erau încoltiti disparusera si ele.
Asa ca în seara aceea în loc de tocanita cu multi cartofi si ceva carnita s-au mâncat cartofi ”noisette” cu sos din belsug si multa pâine.
Unități de măsură...
Acum 15 ore
excelent scris...
RăspundețiȘtergereeu tocmai ce-am primit un e-mail ce ma-nvata sa fac spaghete cu carnaciori...
stii cum ?!
Pai eu cârnaciorii îi pun în sosul de rosii cu ceapa. Imi place ceapa. O pun putin la calit cu putin ulei, adaug pe urma carnaciorii afumati taiati în feliute si pe urma chiar în jumatate si când încep sa sfârâie pun rosiile taiate marunt. Nu le las sa scada prea mult ca dau arsuri pe sarcofag.
ȘtergereDaca n-am rosii cu gust de rosii, îmi rup de la gura, pun suc de rosii iar vodca o beau fara Mary...
Nu-mi da voie wordpressul sa comentez la tine. Mai încercam.
Ștergerese trec firele de spaghetti prin bucatile de carnacior (tavalit putin prin tigaie) si apoi se pun la fiert...
Ștergeresunt atat de haiosi si mai este si practic, pentru ca nu mai ai nevoie de lingura si furculita ptr a le manca...iti trebuie doar furculita...o infigi in bucata de carnacior si automat vin si spaghetele dupa el...
sunt cam obosita ...nu stiu daca am explicat ok...
te astept pe la mine..poate maine la cafa...mai am 4 zile si plec...ma duc la o diferenta de 10 ore... :)
Adica faci un fel de frigarui de carnaciori pe spagheti în loc de tepuse? Daca nu-i asa si asta ar fi o idee. Sau invârti spaghetile fierte gata si moi prin jurul cârnatilor ca ata pe mosor. Oricum ar fi e bun, pentru ca este mult cârnacior fata de spagheti ori eu sunt mare carnivor!
ȘtergereSos pui ceva? Uite mi-ai dat o idee, cum îmi este obiceiul eu fac felul, îi fac poze si le pun aici, dupa care toti ma înjura, ba ca-i prea târziu, ba ca-i post etc.
uff...cu spaghetele nefierte, intepi carnaciorii...de fapt nu intepi, ci ii treci prin bucata de carnacior, dintr-o parte in alta, asa cum ai face cu o tepusa...si repeti asa cu cate spaghete intra...si apoi le pui la fiert...am sa-ti trimit un clip pe e-mail..ca nu mai am timp sa le fac si pozez...
Ștergerefac cumparaturi si bagaje...plec sambata spre alte lumi...
Trebuie cautati cârnaciori mai moi, cremvursti poate, ca daca faci cu Plescoi e mai greu.
ȘtergerePregatiri spornice, mai vorbim pâna sâmbata!
Aha! Vra să zică şi tu ai înfruntat un balaur: pe cel care curăţă cartofi.
RăspundețiȘtergereO fi la fel de rău ca balaurul-storcător-de-citrice?
:))
Iar nu vizualizez pagina de comentarii, blogspot-ul ma-sii! :D Asa ca iaca, zic aici: mai, eu imi aduc aminte cum odata, de vreo cativa ani, am papat niste melci ce aratau ca naiba, la prima vedere, dar pe bune ca au fost gustosi. Am mancat si "fineturi" ce pareau delicatese si apoi am dat la rate, sau era cat pe ce :D Asa ca numai dizgratios sa nu para, si gustos sa fie! Iar eu zau ca nu-s gingas la ghiozdan :)
ȘtergereDa, am vazut ce ti-a facut balaurul! Al tau era mic copil!!
ȘtergereDe ce nu se mai poate comenta la tine?
Teo, sa stii ca nici eu nu pot intra la tine în ultima vreme!
ȘtergereMelcii, o prejudecata pe care o aveam si eu când am venit aici! Secretul lor este sosul de unt cu usturoi si patrunjel. M-am obisnuit cu ce se manânca aici, ma dau în vânt dupa fructele de mare... Nu cred ca as putea mânca fara retineri prin China sau Vietnam însa!
Chiar acum am încercat sa spun Otis la tine si nu-mi da voie. Mai încerc si de acasa.
ȘtergereLa mine nu se mai poate comenta pen'că am sistat comentariile.E fără legătură cu unii blogeri. (Doar cu alţii.)
RăspundețiȘtergere:))
Atunci am sa comentez la mine pe blog... :)) Asa-s unii!
ȘtergereDap. Mai bine la tine decât la mine.
Ștergere:)
Nu-mi plac nici limuzinele, sunt prea ostentative si nici câinii lungi sau cu fetele "botite". Pentru mine câinele trebuie sa reprezinte tot ce are un animal salbatic si care totusi sa ma iubeasca neconditionat. Un câine lup, forta, credinta, fidelitate, inteligenta. Din pacate sunt prea comod sa am unul si pe urma cu vacantele noastre lungi nu poate avea nimeni grija de el. Asa, o pisica, o lasam acasa si vin prietenii de aici sa aiba grija de ea.
ȘtergereAnimalul acela era o metaforă tristă.
ȘtergereEra ca şi cum cineva se jucase destul de neinspirat cu părţi ale trupului unui câine, alăturându-le pe cele mai nepotrivite. Avea picioarele scurte şi strâmbe, trupul ca un fuselaj de avion, botul şifonat, cu ochii trişti şi apoşi şi urechile ca nişte draperii fără vlagă pe care aproape că se călca la fiecare pas. Era de toată mila. Şi de toată jena. Nici măcar nu l-aş numi câine. Era o tentativă de câine.
Mie-mi plac cei din rasa Husky. Deci tot un fel de lup.
Iar acasă am o dihanie rezultată din încrucişarea (nepremeditată!) dintre o căţea din rasa ciobănesc german şi un rotweiller complet tembel. Mi-e greu să-ţi descriu fiara, dar imaginează-ţi că a luat tot ce era mai trăznit de la fiecare din genitori.
Am vrut sa spun si Husky, pentru ochii lui albastri. Dar pe asta trebuie sa-l alergi, nu gluma!
ȘtergereNu doar ochii, deşi ai dreptate că ei sunt deosebiţi. Eu zic că rasa Husky e frumosă cu totul.
ȘtergereCu alergatul sunt relaxată, căci locuiesc la casă şi toţi câinii mei s-au auto-alergat prin curte, pe săturate!
:))
Aici e o problema, ca daca-i lasi prea mult prin curte si mai si latra (deh, asa-i câinele!), vine coana Bardot cu primaria si te amendeaza de nu te vezi!
ȘtergereChiar şi dacă ai câteva sute de mp de curte?
ȘtergereMda. Probabil că asta se numeşte civilizaţie. Să nu uiţi animalul pe-afară. Adică, să nu-l chinui nici pe el, nici nervii vecinilor. Să te chinui doar pe tine.
Aş pune-o eu pe madame Bardot să stea cu Betty a mea (care e cât viţelul)în casă!
ȘtergereCând o să se bucure şi o să-i ardă o coadă d-aia de neam prost (căţeaua) , o dă cu zgaibele-n sus (pe doamnă). Să vezi ce-o să fie madame plină de vânătăile iubirii...!
:))))))))
Probabil sigur asta se numeste exagerare. Aici toate animalele si puscariasii o duc mult mai bine decât unii oameni. Sa alerge putin pe afara e permis, da' sa-l lasi noaptea sau dupa amiaza, iesclus!
ȘtergerePainea si cartofii au fost elemente de baza in alimentatie pentru mine in armata. :))
RăspundețiȘtergereDar fasole la cazan ca-n armata n-am mâncat nici acasa!
Ștergereeu zic ca pana cand tu nu stii ce mananci, manaci cu pofta. mai mereu...ca sa vezi. pana la urma si stomacul se afla, ca si sexul, in creier. :)))
RăspundețiȘtergereTotusi parca-i mai bine sa stii dinainte ce manânci, în ambele cazuri...
RăspundețiȘtergereAsa s-a ajuns si la unele dintre marile descoperiri ale omenirii, in urma unor defectiuni ! :)
RăspundețiȘtergereBetia unor "frati de arme" intra la defectiuni? Tot e bine!
ȘtergereCred totusi ca frantujii descoperisera deja cartofii "noisette". Treaba lor, mie oricum nu-mi plac. Dar atunci au fost apreciati!
Cine a fost consemnat la spălatul veselei şi cum aţi justificat lipsa unor tacâmuri la predare? :)
RăspundețiȘtergereNu, tacâmuri n-au disparut, oricum nu erau de argint în armata!
Ștergere"Rabdarea" noastra sa facem cartofeii aia mici si rotunzi a fost apreciata! Am facut o armata frumoasa, ce n-as da sa mai fac macar o concentrare! Erau oameni stilati care au stiut sa aprecieze rafinamentul!
Mai bine ascult doar Dire Straits si atat, prea multe despre mancare si eu chiar nu-s deloc mancacioasa. :D
RăspundețiȘtergereClientul nostru, stapânul nostru!
ȘtergereAvem si muzica si poze, pentru cei mai flamânzi sau pofticiosi mai punem si retete, încercam si ceva umor, romantisme, filozofii (de doi bani!), pentru fiecare ce vrea! Doar pretul biletului difera!