miercuri, 30 mai 2012

Miercuri (49) - Maramu' (5) - ... nu multe, doar câteva

Acolo slana si drobul sunt temelie, ouale-s fudulie. A iesit ceva, oricum a fost prima data când am facut.

Se ia un pahar cu margele...
... si se pun în jur buruieni din
mediul înconjurator.
Pe urma se mai iau ciorapii de la o Doamna...
... se fac legaturi dupa cum se vede...
... si se vopsesc.

Carmen va spune restul.

18 comentarii:

  1. Noa serbus. Frumoase fotografii aduse din Maramu.
    Să ai o noapte liniştită şi frumoasă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Nu-s foarte usor de facut! Margelutele. Dupa aia ouale se fac singure!

      Ștergere
  3. la inceput am crezut ca te pregatesti de voodoo...
    dar, acum vad, ce minunatie de oua au iesit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt ierburi de "vrajitor", niste buruieni acolo...

      Ștergere
  4. si eu m-am uitat la margele;))
    si apoi m-am uitat si la dama dezbracata de ciorapi. HAC :D

    RăspundețiȘtergere
  5. dar totusi, as vrea sa vad cum iese un ou vapsit in ciorap alaturi de ramurica de brad. CU patrunjelul, iese frumos ( adica ai cumva o poza cu ou vopsit cu ramura de brad la final?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu brad n-am facut, nefiind. Iar acela nu-i patrunjel, sunt niste ierburi...

      Ștergere
  6. Dane da' ce indemanatic esti!!
    Felicitari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai am de învatat! Am vazut acolo pe cineva care decupa modele cu forfecuta! Tot un barbat!

      Ștergere
  7. nu numa' slana si drobul !!!...margelutele ??? :))
    felicitari...eu nu le faceam asa frumoase!!! secretul sta in prima fotografie, nu ? ! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. E prima oară când vopseşti ouăle aşa? Vorbeşti serios?
    :)
    Când eram copil, asta era una din activităţile mele favorite. (Asta şi consumarea neautorizată a umpluturii pentru pască!Pentru care luam -mai mereu, chelfăneală.)
    Aveam un adevărat ritual. Întâi, mergeam pe afară la "cules" frunze cât mai diferite ca model. Apoi, căutam ciorapi de mătase foarte subţiri. Dacă se întâmpla ca mama să nu aibă, ceream pe la vecine. Repet, ciorapi de mătase şi nu orice poliamidă, dah?
    (Între timp, mama fierbea ouăle, ca să nu aibă vreo surpriză.)
    Impreună cu tata sau cu vreun copil din gaşcă, treceam la operaţiunea de maximă fineţe, numită vârâtul oului în ciorap.
    Ne prinsesem noi, copiii, că frunza şedea mai bine lipită de ou dacă o umezeam puţin. Aşa făcea priză. Apoi, vâram oul cu binişorul in ciorap, care ciorap trebuia să fie cât mai bine intins şi cât mai strâns legat.
    Pe urmă le vopseam şi le lăsam putin să se zvânte, ca să le "dezbrăcăm" de ciorap şi să le lustruim cu ulei sau grăsime de porc.
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa-i, dar acuma de unde ciorapi de matase?
      De vopsit nu m-am ocupat eu, doar le-am uns cu slana. Cred ca poza-i facuta înainte de "lustru".

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!