marți, 10 iulie 2012

Learning to Fly

… continuare la postarea de ieri:

"Iar unii dintre noi au învatat sa zboare
Cu aripi înghetate si pietre-n buzunare"

Am citat din mine însumi dar am pus ghilimele, preventiv, nu se stie niciodata…


Blackbird

Learning To Fly

A Pocketful of Stones

14 comentarii:

  1. "visez ca zbor…dar tot mai rar…
    mi-e susu-n jos …cand ma rotesc…
    sunt tot mai greu …de pamantesc …
    ca o sfarleaza de artar …
    inchid pleoapa…in zadar…
    aripile nu imi mai cresc…
    de-atatea nopti …imi amintesc…
    visul de-a zborul…tot mai rar …
    de la o vreme… nici macar…
    nu mi se pare nefiresc …
    ca nu am pene …de Icar …
    peste livada …sa plutesc…
    sau din florar …in ciresar.."
    am citat si eu din mine...de aici http://sorinadavid.wordpress.com/2009/07/27/ma-duc-du-te/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ziceai tu la vremea aia ca erai trista, dar eu cred ca era altceva!

      Ștergere
  2. am uitat ultimul vers...
    "din ciresar …in n-am habar…"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar si cu versul asta tot asa cred.
      Mi-am adus aminte o poveste: din '70 vreo 15 ani mi-am tot petrecut vacantele la Costinesti. Am vazut cresterea si descresterea statiunii. Pe vremea lui Tatulici si Partos erau "Serbarile marii" si "Festivalul de film". La un festival au fost doi renumiti regizori: Alexandru Tatos (Dumnezeu sa-l ierte!) si Stere Gulea. Stateam într-o zi lânga ei pe plaja când se anunta concurs de epigrame cu rime date: tandru, rar, Alexandru, habar. Si am scris asa:
      "Te uiti la el de-aproape, tandru:
      E slab si are parul rar.
      - Te cheama Tatos Alexandru?
      - Ma cheama Gulea, n-ai habar!"
      Amândoi erau slabi si fara par. Am luat premiul I si am avut si tupeul sa ma duc sa-mi ridic premiul de la Radiovacanta: doua înghetate uriase cu care am venit pe prosop si le-am oferit Doamnelor lor. Nu s-a suparat nimeni.

      Ștergere
    2. de unde ai scos-o pe asta cu tristetea ?!!!!!!!!!!!
      eu ????
      niciodata!!!!!
      Dane, esti din Timisoara ?
      faina rau povestea cu rime....

      Ștergere
    3. Pai am citit-o "în original" si într-un comentariu spuneai ca erai trista! Asta-i situatia!
      Si de ce-as fi eu din Timisoara? Are ceva cu epigrama? In timp am devenit un obisnuit, am mai luat de vreo doua ori acelasi premiu dupa care s-au saturat si m-au pus în juriu. Si am mai câstigat acolo concursul afonilor trei ani la rând pe terasa de lânga cantina 1, unde cântau Amicii din Timisoara. O data cu Gigi Mihaita. Na, ca iar mi-am adus aminte de Timisoara, pai numai acolo-s destepti? Nu, eu sunt din Bucuresti de unde am venit aici dus-întors peste niste ani, dar destept m-am facut la Iasi. Si de-atunci nu ma mai opresc...

      Ștergere
    4. excelente imagini..le-am vazut aseara tarziu...da-ti scriu acum...superbe momente de viata vesela...
      te-am intrebat de Timisoara, ptr ca-mi amintesti de un coleg de banca, din scoala primara, il chema/cheama Dan si numaistiucum..si era tare sturlubatic...si-l indrageam mult..poate ptr ca era firav si totusi pus pe sotii...
      o zi faina !!!!

      Ștergere
  3. Frumoşilor, ce sunteţi! Sunt excelente versurile voastre!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cele doua stihuri ale mele nu fac nicio trimitere. Dar au multiple surse.
      In primul rând în Learning... se vorbeste despre gheata care se pune pe unele aripi si pe urma sunt titlurile. Toate legate de "zborul" nostru din postarea trecuta.
      Pe urma ar fi faptul ca, desi abia trecuti de jumatatea trecerii noastre prin lume cum sper, am avut toti si susuri si josuri, chiar si acum si sigur o sa mai avem. Asta nu ne împiedica sa topaim.
      In fine, când eram student si jucam baschet în echipa universitatii (ca-n America!!) la antrenamente aveam centuri grele pline cu nisip cu care jucam si saream doua ore. Când le scoteam eram ca fulgul...

      Ștergere
  4. Gheaţă pe aripi? Ăsta-i jivraj (sau givraj)?

    Hehe, ştiu cum e cu centurile alea. Eu le purtam şi la glezne cam de 2x pe săptămână. Ştii cum e să treci gradurile cu aşa ceva de glezne?
    Probabil că nu, dar poţi să-ţi imaginezi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu... Eu, copil fiind, când saream gardul la furat cirese nu-mi puneam de alea! Uite, daca ai rabdare:

      http://danvaideanu.blogspot.fr/2009/03/prietenii-de-atunci-de-acum-de-cand.html
      http://danvaideanu.blogspot.fr/2009/03/jocurile-vacantelor.html
      http://danvaideanu.blogspot.fr/2009/03/cand-se-apropia-seara.html

      Eu nu mai am rabdare, ori s-au terminat subiectele, ori starea necesara...

      Ștergere
  5. :)
    Amestecăm vreo 3 lucruri aici, dar o facem...cu talent! Givraj, bunjee-jumping şi centurile cu nisip...
    Dar nu contează. Important e să zâmbim, iar eu - cel puţin - o fac fără rezerve.
    :))

    Am citit. Sunt plăcut impresionată. De talentul naratorului şi de frumuseţea întâmplărilor. Şi sunt şi puţin nostalgică.
    O copilărie asemănătoare, doar că trăită în "buricul târgului" am avut şi eu. La mine se mai adaugă şi cantonamentele. Dar, una peste alte, cam tot pe acolo...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copilaria-i frumoasa oriunde, cred eu.
      Spuneam ca nu mai am rabdare sa scriu. Nici amatoreste cum o faceam. Acuma poze, bancuri, tâmpiti...

      Ștergere
  6. :)
    Păi, da, aici sunt de acord.

    Scrii frumos, iar răbdarea şi cheful o să-ţi vină din nou. Ai mai multă experienţă decât mine, aşa că sunt convinsă că ştii deja lucrurile astea.
    O să-ţi revii, ai să vezi!

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!