Lapte

Când era Andreea mica tin minte ca ne dadeam de ceasul mortii pe la usile farmaciilor, care cum avea pile, ca sa luam celebrul lapte praf "Similac" cu îmbunatatiri. Laptele asta facea minuni. Copiii cresteau ca-n poveste, ca sa nu mai spun ca nu mai faceau nicio boala neam de neamul lor, asa deveneau de imuni. Iar mamele îsi vedeau de viata, doar erau tinere.

Cum pe vremuri nu eram suficient de descurcareti n-am gasit niciodata "Similac", prin urmare copilul s-a alimentat "natural" pâna pe la 8 luni dupa care am întarcat-o direct cu "Rarau”. Lapte praf vreau sa spun, ca era si o bere tot "Rarau", cu care însa se întarca taxu. Ne-am expus asadar oprobiului public al unor june duamne independente, cu vederi novatoare si la curent cu noile tendinte occidentale care desi dotate corespunzator aveau si alte posibilitati si îsi hraneau progeniturile cu vitamine si aditivi imposibil de gasit la un sân mioritic demodat. Bineînteles ca în ochii lor augusti noi eram niste primitivi barbari abia coborâti din copac, la fel cum eram priviti si de cercetatorii anglo-americani si alti propovaduitori ai ruperii copilului cât mai devreme de la pieptul mamei, blocând în fasa ca sa zic asa aparitia unor complexe froidiene daunatoare si dând odraslei deplina libertate de a mânca din borcanase saruri si minerale de sinteza cu lingurita.

Iata însa ca aceiasi cercetatori au descoperit mai nou, dupa zeci de ani de studiu aprofundat al sursei laptelui matern, ca lucrurile stau exact invers. Se pot întâlni astfel în salile de asteptare de la cabinetele private (evident!) ale unor neonatologi vestiti, cupluri de mamici cu baietei de 4 anisori, sugari bineînteles conform trendului, care fiindu-le foame vor sa-si largeasca orizontul si întreaba nevinovat: "mami, pot sa vad cum e si la tanti ? ". Care tanti are poate si ea de raspuns acelorasi întrebari.

Asta în timp ce în ochii "vestitului apus" noi suntem în continuare niste primitivi... Niciodata n-o sa fim normali, în pas cu vremea.