Din deziluziile mele amoroase

Moamaaa, ce-am mai iubit-o !! Când eram student, pe ultima banca dintr-o sala de seminar era scrijelit cu briceagul : "Te iubesc ca un bou !". Am mai povestit chestia asta, dar sensibilitatea iesita din comun a declaratiei ma tulbura si acum. Nicio legatura…

Ea avea cu zece ani mai putin ca acum. 17 ani… Scandalos de tânara, abia iesise în lume. Mai trebuie sa va spun ca era frumoasa ? Inalta, cu picioare incredibil de lungi, blonda… Toata lumea se uita la ea ca la expozitie. Facea mult sport si de asta avea un trup puternic. Mergea rusinoasa cu umerii impinsi înainte, ca si cum ar fi vrut sa-si ascunda pieptul care începea sa înfloreasca. Tipetele ei scurte îmi dadeau fiori. Pe sira spinarii. As putea sa va povestesc pâna mâine…

Dar anii au trecut si acum are cu zece mai multi. Frantujii au o vorba, una din putinele care-mi plac : "Dragostea face sa treaca timpul si timpul face sa treaca dragostea". Am întrebat odata o distinsa doamna cum e mai bine pentru o femeie : sa aiba o vârsta respctabila dar sa nu si-o arate sau sa fie tânara dar cam consumata ? Cam asa si cu fata asta. Problema e ca eu stiu ca are 27 de ani si e deja trecuta. Are si riduri. E adevarat ca n-a avut o viata usoara. Desi avea de toate i-a placut munca fizica. Acum se vede. A îmbatrânit repede. Iar chestia cu umerii era un defect. Merge de parca trage la jug. Tipete scurte ? Aiurea ! De fapt zbiara ca o isterica, de fiecare data când da cu racheta-n minge. Nimeni n-a reusit s-o lecuiasca timp de zece ani si nici nu cred ca va putea vreun arbitru vreodata. Cu rusoaicele, mai ales la nivelul asta, trebuie sa fii precaut. Sunt geostrategice.