Gaudí

Probabil este buna virginitatea pentru ca, teoretic cel putin, poti deveni geniu, nu te mai perturba nimic. Dar tot teoretic poti sa mori calcat de tramvai.

La sfârsitul secolului XIX Contele de Güell a cumparat pe înaltimile din nordul Barcelonei un teren pe care intentiona sa faca mai multe rezidente aristocratice. Proiectul i-a fost dat lui Gaudí care l-a realizat între 1900 si 1914. Pâna la urma rezidentele n-au mai fost construite si terenul a devenit proprietatea municipalitatii care l-a transformat în parc public în 1923, Parcul Güell.



Punctele de atractie sunt o mare scara dubla la intrare strajuita de un dragon, sala cu 86 de coloane care sustin plafonul decorat de Josep Maria Jujol, deasupra caruia este imensul balcon cu o vedere extraordinara a întregului oras pâna la mare. Pe aleile acoperite sustinute de coloane înclinate întâlnesti artisti de tot felul care adauga înca un pic de ireal la senzatia de vis pe care o ai plimbându-te prin parc.






Casa Batlló, cunoscuta la Barcelona sub numele de Casa de oase îsi merita numele datorita arhitecturii : balcoanele sunt ca niste cranii, coloanele de la primul etaj au forma unor oase si în general, detaliile fatadei te fac sa te gândesti la un schelet. Totul este ondulat si acoperit cu un mozaic din sticla si ceramica. Coloanele de la baza cladirii sunt trunchiuri de arbori iar acoperisul este spatele unui dragon pe care ceramica sunt de fapt solzii. Scara interioara te face sa te gândesti la coloana vertebrala a acestui blând animal domestic. Casa a fost construita în 1877 si renovata de Gaudí pentru un industrias la începutul sec. al XX-lea.






Casa Milà, facuta tot de Gaudí între 1906 – 1910 este numita ironic de barcelonezi La Pedrera, Cariera de piatra. Face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Ca si celelalte constructii ale lui Gaudí nu are nici o linie dreapta. La înaltimea de 37 de metri se afla o imensa terasa, bineînteles tot ondulata. Proiectul nu a fost deloc apreciat de cei care l-au comandat, proprietarii calificând-o "oribila" si refuzând chiar sa plateasca în întregime suma convenita initial. In urma unui proces Gaudí a recuperat diferenta pe care a donat-o unui asezamânt religios. Casa Milà este unul din monumentele cele mai vizitate din Barcelona.



La Sagrada Família, Temple Expiatori de la Sagrada Familia în catalana, este opera cea mai celebra a lui Gaudí. Era atât de robit de creatia sa încât în ultima parte a vietii a locuit chiar în templu. Constructia a început în 1882 si dupa cât se pare va mai dura înca zeci bune de ani chiar daca spaniolii (catalanii) îsi propun sa o termine pâna în 2026, pentru centenarul mortii lui Gaudí. Arhitectul initial a fost înlocuit în 1883 cu Gaudí, pe atunci în vârsta de doar 31 de ani.





Chiar neterminata, Sagrada Familia este deja pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Fatada Nativitatii apartine lui Gaudí, dar din pacate multe din planurile si machetele ramase dupa moartea lui au fost distruse în timpul razboiului din Spania. Astfel, fatada Pasiunii a fost facuta dupa 1987 de Josep Maria Subirachs i Sitjar, sculptor si pictor catalan contemporan. Stilurile celor doua fatade sunt evident diferite. Criteriile de estetica schimbându-se în timpul constructiei, ca si amprenta artistilor care au creat, lucrarile actuale respecta mai mult sau mai putin proiectul initial al lui Gaudí, ceea ce constituie subiect de polemici. De altfel polemicile au însotit mereu constructia catedralei, înca din 1965 punându-se la îndoiala oportunitatea unui asemenea lacas într-o societate moderna.


Pe fatada Pasiunii a lui Subirachs se vede, printre alte sculpturi, si patratul magic, în care, oricum ai aduna (pe verticala, orizontala, diagonala etc.) rezultatul este tot 33.








Ultimii ani din viata Gaudí i-a conscrat interiorului, facând machete la scara 1/10 : coloanele, boltile, vitraliile cu studiul luminii, acoperisurile si peretii de legatura. Coloanele sunt copaci, lumina se filtreaza potrivit printre frunze. Prea multa lumina omoara o opera de arta spunea artistul, la fel ca si întunericul. Lumina lui Gaudí este ireala, fumurie si totusi îndestulatoare. Oare razele diminetii nu se vad cel mai bine prin aburii care se ridica într-o padure?

Fatada Nativitatii si înauntrul templului îti arata natura cu tot ce a creat Dumnezeu si cu toata puterea si simbolurile cu care a fost daruita omului. Când s-a nascut Hristos natura exista si asta se vede. Cele doua turnuri ale fatadei se sprijina pe doua broaste testoase, de apa si de pamânt, simboluri ale stabilitatii. Gaudí vorbeste prin pietrele sale cu fiecare dintre noi: un agricultor vede acolo plantele, un fermier animalele, religiosul vede Nasterea lui Hristos si Buna Vestire, artistul puritatea liniilor, iar cel de formatie exacta solutiile tehnice.

In iunie 1926 Gaudí este calcat de un tramvai. Un batrân, îmbracat în haine proaste si uzate. Nimeni nu l-a recunoscut si a fost dus prea târziu la un spital pentru saraci. Prietenii l-au gasit abia a doua zi dar a refuzat sa fie mutat într-un spital mai bun. Trei zile mai apoi, pe 10 iunie, îsi da sfârsitul. Celebrul, dupa moarte, Gaudí este înmormântat pe 12 iunie, în cripta din Sagrada Familia, templu care i-a fost casa în ultimii ani de viata. Ceremonia si multimea care a participat au fost pe masura geniului sau si a ceea ce a creat.

Salvador Dali spunea ca "lucrarile de terminare a catedralei ar trebui încredintate conducatorilor de tramvai cu titlu expiatoriu".