duminică, 2 mai 2010

Bruxelles

Weekend-ul trecut l-am petrecut la Bruxelles, la amicul şi colegul meu de facultate. Nevasta lui, belgiancă, este o foarte bună vorbitoare de română, a învăţat-o în anul în care a stat la Bucureşti înainte de a pleca amândoi în Belgia. De ce a stat un an la Bucureşti ? Pentru că asta se întâmpla acum 35 de ani şi nu era aşa uşor să te însori cu o belgiancă şi să mai şi pleci apoi la ea. Şi când spun bună vorbitoare, asta înseamnă că vorbim numai româneşte, ştie să asculte şi să spună bancuri (deocheate) şi să cânte cântece de petrecere (şi mai deocheate) pe care nici eu nu le (mai) ştiu. A propos, fac o paranteză, câteodată, când am de ţinut o prelegere sau o discuţie mai lungă aici, le cer celor cu care vorbesc să-mi scuze accentul şi unele eventuale greşeli. Invariabil răspunsul lor care se vrea amabil sună cam aşa : “de-aş vorbi eu ENGLEZA cum vorbeşti tu franceza…“. Pentru că ei engleza o vorbesc… Nu că n-ar fi chiar “Oxford English“, dar nici măcar “Ox one“ nu e. Ceva îmi scapă. Reciprocitatea ar fi presupus ca eu să fiu englez ori eu ştiu sigur că nu sunt. In fine…

Cu amicul ne vedem de câteva ori pe an, o dată la noi, o dată la ei. Data viitoare o să vină ei după nunta fetei lor din august. De fiecare dată gazda pregăteşte un mic « program artistic », nu foarte încărcat, dar plăcut. Acum am văzut de exemplu Muzeul benzilor desenate. Nu m-am omorât niciodată, nici când eram copil după aşa ceva, dar este impresionant. Foarte mulţi adulţi au colecţii întregi pe care le citesc chiar de mai multe ori. Creatorul faimosului Tintin este belgian (Hergé, fost colaboraţionist dovedit, dar foarte respectat de belgieni – culmea, a trăit în aceeaşi perioadă cu Eliade al nostru, dar ce destin a avut fiecare ?). Iar Belgia, am aflat, este ţara benzilor desenate. Dealtfel Belgia este ţara ne(re)cunoscută a multor chestii : a diamantelor, a berii, a ciocolatei, a scoicilor cu cartofi prăjiţi cum numai acolo poţi mânca şi iată, acum şi a benzilor desenate.

Am făcut pe urmă o plimbare pe Strada Regelui şi Strada Reginei, de fapt două galerii acoperite pline de magazine scumpe şi cafenele unde belgieni sătui stau după-masă şi îşi mănâncă tradiţionala gofră cu frişcă şi căpşune, eventual cu o cafea alături. La ieşire un simpatic cow-boy belgian cânta rockuri şi country, cu multă aplecare şi aplicaţie. In Grand-Place am băut obişnuita bere (brună, evident !) uitându-ne, cu aceeaşi mirare mereu, la primăria asimetrică şi la casele bogat ornamentate din jurul pieţii, foste sedii ale corporaţiilor. Şi pe urmă acasă, la grătar şi un mic fotbal în grădină.

A doua zi am văzut o expoziţie de flori, Floralies - Printemps à Grand Bigard. 14 hectare de flori. Acum tac şi vă las să vedeţi singuri…












La întoarcere ne-a întâmpinat o ploaie ardeneză, cu apusul şi curcubeul din dotare.

12 comentarii:

  1. De ceva vreme, destula, sunt hotarat sa vad Bruges/Brugge. Mi-a fost descris in repetate randuri drept unul dintre cele mai frumoase orase europene. O alta Venetie etc. In filmul cu acelasi nume (excelent de altfel), exista o replica la un moment dat, ceva de genul: Bruges e cel mai plictisitor oras din Europa.
    Eu vreau sa-l vad si sa nu ma plictisesc. :)
    Citind articolul de aici, vreau sa vad neaparat si Bruxelles, gata! :) Serios. Sunt la mica distanta unul de altul, din ce stiu eu, nu?
    Intre timp, insa, am sa vad Parisul la sfarsitul lunii asteia, inceputul lunii iunie; e batut in cuie, mai mult decat Bruges. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Danut: Da urmele valizelor noastre nu le-ai vazut?
    @drstoica: http://visarioane.blogspot.com/2009/01/bruges.html

    RăspundețiȘtergere
  3. @Costel: Mersi, e foarte bine de stiut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Te asigur ca n-ai sa te plictisesti. Belgia-i mica, nu distanta-i o problema. De fapt nu-i nicio problema. Ei se cearta, se despart, sunt nationalisti, dar se traieste în liniste. Spre deosebire de F. unde-i la fel, dar nu-i liniste. Mai este si Anvers (Antwerpen), cu diamantele si neamul lor cu tot...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vii în Paris? Ia mai gândeste-te, nu vrei sa vezi cel mai mare podis din Ioropa? Si niste locuri marunte si frumoase din Belgia cu bere buna (întreaba-l pe Costel) unde e mai greu de ajuns. O ora jumate cu trinu' din Paris. Chip in taci.
    Costele, valizele au ajuns pâna la urma la stapânul lor, mai goale e drept, ce sa mai caut eu dupa 3 ani?

    RăspundețiȘtergere
  6. N-am mai văzut atâtea zambile la un loc! Cred că parfumul era leşinător...

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar ca lesinator. Pe mine ma ia de cap orice parfum puternic. Am iesit din parc buimac...

    RăspundețiȘtergere
  8. Pfiuuu... ce ispititor! :) Dar voi sta in Paris doar 5 zile si nu-s prea convins ca-mi ajung sa vad tot ce stiu eu din "Cei 3 muschetari", din seria cu Pardaillan, din "Misterele Parisului" ori din filmele cu Alain Delon si Catherine Deneuve. :)
    ...Bere buna si locuri mai putin vazute de toata lumea? Suna bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Dacă spune bancuri, e clar românizată vreo 25%.

    Şi lor, când or sa vină la tine, ce program artistic le pregăteşti?

    RăspundețiȘtergere
  10. @ambre
    Daca-ti mai spun ca e moarta dupa mici, ciorba de burta si fasole batuta cu usturoi, ca manânca ardei iuti la aproape orice si ca stie toate cârciumile mici unde se manânca adevarat din Bucuresti, câte procente îi dai?
    Au venit de mai multe ori la noi si le-am aratat terenul de golf de la "7 fântâni" (el joaca golf), o casa de sampanie din Reims, am facut turul Ardenilor (inclusiv belgieni), Place Ducale, Rimbaud etc. Cred ca esti de prin partea locului, de unde?

    RăspundețiȘtergere
  11. I-aş mai da atunci 25 de procente. O româncuţă 50%.

    Sunt şi eu de prin zona aia vestică, într-adevăr, însă n-am avut încă ocazia să fac turul Arde(le)nilor, am încercat de câteva ori să mă uit pe google maps să stabilesc un traseu, dar m-am lăsat păgubaşă pentru că n-am înţeles o noţiune de bază, cam care-ar fi ai belgienilor şi cam care ar fi ai franţujilor. Deci e pe lista de "to do" până când găsesc un post de blog ;) care să descrie aşa, un pic, traseul, încât să fie posibil de refăcut, un fel de porneşti din A şi ajungi în B, trecând prin C, D, E, F. Nu scrii tu unul? :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @Ambre
    Ardeni sunt si în Luxemburg. Toata lumea buna din Ioropa are Ardeni. Da, o sa-mi mai întrerup "portretele" din când în când si am sa scriu despre asta. OK!

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!