sâmbătă, 25 iunie 2011

Un protest, vechi de 40 de ani dar înca proaspat

Nu ca ar avea vreo legatura cu articolul precedent, dar pentru ca era vorba despre arta si pentru ca mi-am mai spus odata, demult (acum doi ani, dar parca stiam de-atunci ca mai urmeaza ceva!), parerea despre opera de arta în general, iata azi ceva foarte concret si cu totul deosebit.

Piero Manzoni a fost un artist italian, pionier al artei conceptuale, adept al curentului Arte Povera (o miscare artistica italiana aparuta la Torino si Roma în anii ’60 – artistii implicati o numesc mai degraba atitudine). Tatal sau era patronul respectabil al unei fabrici de conserve de carne marca “Manzotini”. In timpul unei dispute mai colorate acesta i-a aruncat fiului în fata jignirea suprema: “esti un artist de rahat”. Copilul “ascultator“ prinde ideea din zbor, o ia ca pe un sfat parintesc, umple 90 din cutiile de conserve ale fabricii cu proprille fecale si le expune în muzee sub numele trilingv însotit de explicatii : “Merda d'artista - Merde d'artiste - Artist's Shit – produs conservat natural, 30 g, mai 1961”. Artistul a “produs” doar 90 de astfel de ”opere” fixând pretul pentru 30 g de excremente “de artist” la cel corespunzator a 30 g de aur, la cursul zilei. Nu se stie înca daca toate cele 90 de cutii au fost rezultatul unui singur efort creator.

Dupa moartea sa cota a crescut prin anii ’70 pâna la pretul a 3000 g de aur si astfel cutiile au început sa circule pe piata ”amatorilor” de arta. Familia mai poseda înca 5 exemplare, toate celelalte aflându-se în colectii de arta contemporana din toata lumea. Ma rog, aproape toate celelalte, pentru ca au fost si câteva mici incidente. Unii “colectionari” le-au aruncat pur si simplu din cauza mirosului, cutiile nefiind perfect etanse. Au fost însa rambursati de societati de asigurare dupa expertize amanuntite. In alte situatii cutiile au explodat în muzeu din cauza presiunii gazului, chiar în timpul programului de vizita. O pasionata colectionara, îngrozita ca exemplarul ei ar putea pati acelasi lucru, l-a tinut ani buni în frigiderul de acasa, urmând sfatul unui specialist în domeniu. Toate aceste accidente nu au stirbit cu nimic valoarea cutiilor ramase care se vând azi cu aproximativ 30 500 euro bucata.

Tatal a dat evident faliment pentru ca nu-i mai cumpara nimeni cutiile cu... pateu. Si acum, ca sa vedeti ca ospiciile au un mare trecut dar si un mare viitor, iata ce scrie critica:

Merda d'artista în cutie de conserve devine opera cea mai cunoscuta a lui Manzoni. Ea intra în istoria artei secolului XX si suscita înca reactii si reflectii multiple care dovedesc extrema finete a gândirii umane: denuntarea unei societati de consum trecând prin referirea la conservarea muzeala si conservarea artei pâna la afirmarea nihilismului, acolo unde limita conditiei umane si vanitatea se substituie una alteia... Piero Manzoni a murit în plina forta creatoare, la 30 de ani...”.

Cred ca i-a tâmpit “parfumul”.

Exponatul din imagine se poate vedea în zilele noastre, perfect conservat, la nou inauguratul Centru Pompidou din Metz. Tot ce-si doresc probabil diriguitorii muzeului este sa nu fie nevoie prea curând de restaurare.

18 comentarii:

  1. Are Roscata o masinarie care scoate aerul din plastic. Le cam turteste dar il inramez.

    RăspundețiȘtergere
  2. actul artistic...fara termen de garantie :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Cate opere d-astea de arta ma trec si pe mine zilnic... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Costel
    O fi bun aparatul, dar opera de arta este într-un proces continuu de transformare, adica fermenteaza mereu.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Pandhora
    In cazul nostru asa este. Cu cât trece mai mult timp opera este mai autentica...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dr. Stoica
    Esti un om foarte bogat... sufleteste. La 30 000 cutiuta...

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu n-am stiut, le-am aruncat pe toate pana acum. Norocul cui le-a gasit! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dr. Stoica
    Stiu ca esti un om deosebit, ca si mine dealtfel. In domeniul asta avem resurse inepuizabile. Important e ce vei face de-acum încolo. Putin efort... si daca vrei, poti!

    RăspundețiȘtergere
  9. Daca artistul ar fi trait in zilele noastre, ar fi realizat cel mai probabil o instalatie, un video in timp ce producea "opera" si ar fi devenit astfel cel mai cunoscut/controversat artist multimedia. Locul e inca vacant, se pare, deci indrazniti! :))

    Altfel, gusturile chiar nu se discuta(asta in ceea ce priveste postul vechi).

    RăspundețiȘtergere
  10. Artistul a fost genial atata timp cat sunt cumparatori pentru opera sa :))

    RăspundețiȘtergere
  11. @Cora
    Postul vechi era premonitoriu, începe sa-mi fie frica de mine. Stiam eu acum doi ani...
    Cât despre gusturi, mai ales în contextul asta, chiar ca nu se discuta! :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. @Mircea
    Da, "artistul" a avut o idee, provocat fiind însa si de tata. Deci despre "paternitatea" ideii ar mai fi de vorbit.
    Dar dupa mine ce are în plus un artist fata de mine este geniul lui, talentul, pentru ca idei avem multi. Cum poate capata suflet o idee, pe pânza, portativ, într-o bucata de piatra, asta stiu cei putini, atinsi de Dumnezeu cu o pana de paun în somn.

    RăspundețiȘtergere
  13. astazi ne-ai dat gata cu subiectul abordat! :))
    O seara minunata îti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Carmen
    Seara buna si voua Carmen, textul l-am pus ieri. Subiectul mi s-a parut interesant prin excentricitate, nu prin cine stie ce virtuti artistice.
    Azi toata ziua am gradinarit. Munca bruta: tuns iarba, taiat crengi, maturat etc. Nimic de finete dar trebuie si asta :))

    RăspundețiȘtergere
  15. @Sophie
    De asa arta ma lipsesc, pentru asta s-au inventat toaletele unde omul merge singur de obicei! :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. o chestie care mi-ar fi ridicat o spranceana ar fi fost sa-i miroase arta a chanel. daca nu e sa fie, tot rahat este. de ce sa dau atat amar de bani cand pot sa fac si eu, in plus, arta mea e proaspata.

    am observat o chestie...un comportament de turma, atunci cand apare un ciudat cu o idee fara cap si fara coada, din categoria "pentru cei ce nu-ntelege, m-am nascut ca sa fiu rege'. Se aduna toti in jurul lui, studiind reactiile celor alaturati, nestiind daca sa injure sau sa admire...si se trezesc toti admirand. Doamne fereste sa spui "mai, asta nu-i decat emanatia unei minti cu buba', ca toti te ingroapa.
    Asta e, cand nu intelegem ceva de neinteles dam vina pe noi, clasificam ca fiind superior intelegerii si-atunci ...e arta.
    Chiar in asta se erija si cretina intalnita de mine (ca postarea ta mi-a amintit de ea) acum vreun an, care facea ce-am spus eu mai sus, dar tot ea era si cea care zicea ca e artista. E ca atunci cand mi s-a prezentat o tipa, cand faceam cunostinta, 'domana Dandu' pffff...arta naste monstri ;))

    RăspundețiȘtergere
  17. @Cleo
    Am mai vorbit de “spiritul de turma” si s-a trecut usor peste subiect la vremea respectiva. Interesant este ca “turma” se ia mai repede dupa un ciudat cum spui tu, decât dupa cineva cu scaun la cap care vrea sa faca un lucru bun.
    Iar când nu întelegem ceva de neînteles de ce sa dam vina pe noi? Nici nu ma omor sa înteleg, am spus ca arta trebuie sa(-mi) placa ochiului, nu ma simt complexat, nu-mi place mie si gata!

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!