Dumnezeu este rasist ?

Acum ceva vreme a fost “un pic” de scandal la FFF din cauza unuia care a spus ca trebuie sa se respecte o “cota” în scolile de fotbal, ca sa nu se mai ajunga la situatia de la nu mai stiu care meci la care în teren nu era niciun francez-francez, daca întelegeti ce vreau sa spun.

Antrenorul echipei Frantei, Laurent Blanc, si-a batut singur cuie-n talpi spunând ca “daca în fotbal vrei ceva solid si rezistent, atunci îi ai pe «les blacks»”. Si a fost audiat ore la rând ca un criminal. Unde-i minciuna sau ofensa? Daca sunt unii care contesta adevarul asta, pai n-au decât sa se ia de gât cu Dumnezeu, ca doar El i-a facut asa pe oameni.

“Mama tâmpitilor e mereu gravidă” (3) – Care este prenumele lui George Bush?

Nu, nu-i niciun trucaj! Faimoasa emisiune “Vrei sa fii milionar” se joaca si în alte tari din lumea asta larga. O întrebare grea, concentrare maxima, efort intelectual incredibil, parca auzi cum se învârt rotitele, ajutorul publicului care se baga peste tot si..., si..., în sfârsit, cu transpiratia tâsnind prin toti porii dar cu privirea limpede, un zâmbet abia ghicit si sentimentul împlinirii celui care este constient de propria-i valoare, vine raspunsul...

Miercurea fara cuvinte (14) - Curcubeie în Ardeni

In primul rând nu mi-a venit sa cred ca se spune "curcubeie". Norocul meu ca-s capos si m-am uitat în dictionar: "curcubeie", nu "curcubeuri".

In al doilea rând ma scuzati ca nu prea am fost activ în ultimul timp. Am avut o saptamâna ocupata si plina de satisfactii, pe bune, Satisfactii cu litera mare. De mâine raspund si la comentariile din urma, promit, doar ma duc din nou la... birou.

In al treilea rând, daca tot am fost în ceruri miercurea trecuta, ramânem tot acolo ca-i frumos!

“Mama tâmpitilor e mereu gravidă” (2) – Sexul viitorului si viitorul sexului

Au aparut în Franta noile manuale de anatomie care vor fi folosite anul viitor în ultima clasa de liceu. In cele vechi, la capitolul legat de reproducerea umana erau prezentate cele doua aparate de profil si detalii despre reproducere, chestii dealtfel complet ridicole si inutile. Ca sa nu mai vorbim de desene!!

In manualele noi apare un capitol într-adevar nou si folositor tinerei generatii: ”Nu te nasti femeie sau barbat, ci devii în functie de alegerea ta. Depinde cum te privesti tu si cum te priveste societatea.” !!!

E clar ? Ce atâta cromozomi ??? X, Y sau Z ?

Miercurea fara cuvinte (13) - Apusuri în Ardeni

Ideea miercurilor a avut-o Carmen iar ideea apusurilor de aici mi-a venit privind apusurile grecesti ale lui Teo.

O boala cumplita

Da, a fost descoperita cea mai teribila boala a secolelor din urma. Dar nu va îngrijorati. Marile laboratoare de medicamente lucreaza deja si vor gasi repede pilula salvatoare. Sa nu va asteptati sa fie ieftina. Dar sanatatea noastra si a copiilor nostri (pentru ca nenorocirea asta nu alege) este mai pretioasa ca orice. Numele acestui nou flagel este “Tulburarea disforica de luni dimineata”, Altfel spus lipsa de chef de a merge la serviciu sau la scoala... lunea dimineata, ati ghicit.

Adio deci insomnii duminica noapte, adio înjuraturi dimineata, adio pumni în cap dati desteptatorului. Lunea ne vom trezi cântând si râzând ca prostii!

Ciclul “Mama tâmpitilor e mereu gravidă” (1) – Episodul pilot

De când am auzit vorba asta acum câțiva ani, îmi vine în minte surprinzător de des. Nu are legătură doar cu locul unde îmi petrec timpul de vreo 11 ani, e valabilă cam peste tot pe unde merg.

Cum văd că săptămâna e cam aglomerată, cred că aş putea (pro)pune vinerea. Deci dacă treceți vinerea pe aici şi vă aduceți aminte şi voi de ceva care să ilustreze acest faimos “dicton”, daţi-i drumu’, să ne distrăm şi noi. Poate o sa fac mai încolo cum a făcut Carmen, ideea e a ei, să vedem întâi dacă exista adepti.

Eram deci prin ‘83 şi vroiam ca orice tineri la început de viaţă să ne cumpărăm un apartament. Urma să apară Andreea şi trebuia să ne aşezăm undeva mai temeinic. Condiția esenţială, pentru cine-şi mai aduce aminte, era să fii pe lista doritorilor din instituția respectivă, deci primul lucru care trebuia făcut era să scrii o cerere. Pe urma te ajuta PCR-ul, adica P(ile), C(unostinte), R(elatii). Am scris asadar cererea, am semnat-o aşa cum am fost sfătuit “Cerc. şt. mat. Dan Văideanu” şi m-am dus personal la serviciul personal să i-o dau colonelului T., cadristul institutului (strămoșul șefului de resurse umane de azi). Şi am avut cu el următorul dialog scurt:

- Să trăiți tov colonel, am adus cererea!
- Bine dragă, las-o pe birou..., ia stai, ce înseamnă “mat”?
- Vine de la matematician, așa se prescurtează...
- Lasă, nu mă învăţa tu cum se prescurtează, asta poa’ să însemne şi “matriţer” de exemplu. Trebuia să fi scris “matemat.” Ca să fie mai clar, mă rog... las-o așa, văd eu ce fac...

Ceva-ul care îmi place si ma inspira în biroul meu...

... este chiar biroul meu si o anumita poza pe care, daca o cautati bine, o s-o vedeti sigur. Profit dar de provocarea Zinei si de ce-i spuneam acum o vreme lui Mircea (iar el...) ca sa remarturisesc dragostea mea pentru caldura lemnului pe care-l mângâi pâna-l conving sa scoata frumosul din fibra lui launtrica. In biroul de acasa sunt printre lucruri facute doar de mâna mea, sunt în turnul meu de vise sau în cabina mea de avion, trebuie doar sa întind mâna ca sa am ce-mi trebuie.

In biroul-birou de unde iau banii, ma inspira si ma tine vigilent zodia mea cu tot ce este înauntru...

Miercurea fara cuvinte (12) - Barca pe valuri

I-am promis lui Mircea ca o sa pun niste poze cu barcute, poze pe care le-am facut acum câtiva ani la Monaco si Cannes. Ma tin de cuvânt.

Pentru amatorii de F1 în imaginea a doua, cam pe unde sunt autobuzele, se vede iesirea din tunel, iar în poza urmatoare este faimoasa sicana din fata piscinei.

Toata aventura asta frumoasa a început de la Carmen.

Turul Franței...

... este cea mai importantă competiție ciclistă a anului. Dar așa cum este prezentată la televiziunea publică, pe France 2, este şi un act cultural. Pe lângă încleștarea unei confruntări extrem de dure, dincolo de clasicele cățărări din Alpi şi Pirinei sau de coșmarul numit “Mont Ventoux”, vezi şi auzi aproape totul despre locurile filmate de pe motociclete, din mașini, avioane sau elicoptere, decent, sobru, documentat, cu pasiune şi cu mult respect.

Într-un an s-a nimerit să văd câteva etape la București, tot la o televiziune publică. Aceleaşi imagini, alt comentariu. Miştocăreala ieftină...

Bute

Nu stiu de ce ma bucur ca a câstigat Bute contra francezului Wendy, dar ma bucur!!

Subalternul meu Adrian Severin

Recitind ce spunea Conu’ Alecu mi-am adus aminte o poveste veche.

Când eram eu președinte de bloc în Doctor Felix, într-o perioadă de maxim relativ al carierei mele, Adrian Severin urca şi el treptele meseriei fiind atunci un tânăr jurist foarte suplu în comitetul asociației de locatari. El locuia la scara A, eu la B. Asta se întâmpla înainte de ‘89 când nu erau bani de reparații în subsol, nu erau gaze, nu era căldură, dar noi ne inundam unii pe alții cu toată căldura sufletească de care eram capabili, cu îndârjire şi fără preferințe pentru că toate țevile erau ruginite. Făceam ședințe sus la uscătorie sau jos la administrație şi ne luptam cu pisicile în exces, gândacii sau cu restanțierii, după caz.

Odată chiar am hotărât în unanimitate la o şedinţa să lărgim fraudulos duza de la alimentarea cu gaz a blocului ca să putem găti măcar noaptea. Au votat în unanimitate ”pentru” toți cei cinci locatari prezenți la şedinţă din totalul de 36, plus comitetul mai puţin D-l Severin, absent. Nu venea la nicio şedinţă deşi acceptase să fie în comitet, ne-am spus că e bun un avocat în asociație, nu se știe niciodată. Era tipul care purta întotdeauna o geantă diplomat dar şi un dosar sub braţ, mereu grăbit şi ocupat, costum, cravată desfăcută cu un gest de o neglijenţă căutată, vorbea cu ”tovarașe” şi avea mereu de dat sfaturi, mai ales când nu i le cerea nimeni. Sistematic, la sfârşitul fiecărei ședințe, când cei cinci-șase locatari membri ordinari prezenți plecau acasă şi rămâneam doar noi, ceilalți patru din comitet, apărea şi Domnul Severin (al cincilea) de la serviciu, obosit şi cu cravata la ” şi cinci”, evident: “Semnez tot ce-aţi hotărât. Sunt grozav de obosit!! Noapte bună!”.

După ‘89 când stăteam cu rândul de pază la parter să nu intre peste noi teroriștii sau minerii, în funcție de anotimp, D-l Severin nu mai era vecinul nostru, nu știu de ce.

Domnul Adrian Severin este azi om politic şi europarlamentar. S-a vorbit mult despre d-sa acum câtva timp. Se pare că nu se simte prea bine pentru că i-a scăzut mult imunitatea şi este expus la tot felul de viroze.

Inainte de mâncare vorbeam despre lene, e vremea siestei

Cum aş putea eu să-l contrazic pe Cioran ?

“A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltător şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează.

Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul sau personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne şi de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.

De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.

Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă.

Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existenţa sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, cînd acesta este fatal şi frecvent. Şi în muncă omul a uitat de el însuși ” - Emil Cioran (Pe culmile disperării)

Iar despre puţinii “aleși” care sunt mereu ocupați să facă ceva urgent şi evident vital pentru noi toți, fiind ei atinși de aripa dulce a nemuririi, în funcții din ce în ce mai înalte şi ascunse prostimii în valuri de fum vânăt, Alexandru Paleologu spunea:

“Ei constituie …detaşamentul formidabil al lenei active, organizate, cumplită hidră cronofagă. (…) Cronofagia este un asasinat; fiecare pisălog e un atentator, dar lenea activă e cea mai perfidă formă a genocidului. Toţi aferaţii, pseudoeficienţii, copleşiţii şi copleşitorii cu treburi sunt nişte incapabili de reculegere, de răbdare, de răbdătoare şi lentă gândire, de concentrare pe probleme esenţiale. Dacă n-ar avea activitatea n-ar şti ce să facă” - Alexandru Paleologu (Despre lenea “activă”).

Miercurea fara cuvinte (11) - Soarta animalelor din batatura dupa ce intra pe mâna mea (reluare, rezumat...)!

Daca vreti sa vedeti cum am ajuns aici, întrebati-o pe Carmen!



Care dintre mâinile pe care le vedeti sunt mai îndemânatice?

Stapâniti-va poftele !!

De câte ori ma întreaba Nana ce-as mai vrea sa manânc eu spun musaca. Mi se pare un fel de mâncare foarte laborios si cred astfel ca scap de întrebari. Pentru ca îmi place musacaua dar nu sunt deloc pretentios la mâncare si asa cred ca o las sa-i tihneasca odihna. In cursul saptamânii o rezolvam cu salate si alte chestii usor de facut si de digerat ceea ce nici nu-i rau.

Ei bine, n-am avut ce face si ultima data am spus ca mi-e pofta de zacusca. Deci pe lânga ce aveam planificat de facut azi, dat cu aspiratorul, sters praful, altfel spus curatenie generala, am mai avut de taiat câteva kile de ceapa, marunt, pentru ca asta-i situatia, cu toata modestia, asa cum stiu eu sa tai ceapa, nu mai stie nimeni!!! Deci imediat dupa ce m-am sculat, am facut cafeaua si m-am dus sa iau pâine calda, în timp ce pusesem la fiert apa pentru ouale fierte în coaja, ca asta este obiceiul nostru duminica dimineata spre ora 11, am taiat ceapa pentru zacusca si pentru salata de vinete, ca nu se stie, daca mai ramân niste vinete care nu mai au loc în zacusca, poate iese de-o salata.

Deci lumea sta sa dea în foc si se întâmpla lucruri pe care babele abia le ghicesc în fierturi de buruieni fermecate si noi ne gândim la mâncare. Adica DSK se simte mai bine ceea ce face sa tremure niste popouri de socialisti si nu numai pe mai multe continente, a început turul Frantei, s-a terminat nunta din Monaco, mireasa cred ca nu mai este înlacrimata, alegerile se apropie, au fost finalele la Wimbledon, au disparut iar din nefericire niste copii si razboaiele nu se mai termina, dar toate astea nu înseamna nimic, pe mine ma ustura ochii de la ceapa si înca îmi suna în cap muzica lui Waters.

Parisul sub ape !! (*)

(*) Titlul mi-a fost sugerat de Dr. Stoica care-mi spune ca trebuie sa povestesc. Deci Roger Waters la Paris, The Wall, 1 iulie 2011.

Asta noapte, în timp ce eu conduceam spre casa pe la 2, alt nebun care n-avea somn a si pus pe Youtube deschiderea spectacolului. Pentru ca nu se poate spune “concert“. A fost razboi, au fost lacrimi, durere, puritatea copiilor, rafale de automate, foc si fum, gingasie, avioane (unul din ele a si cazut în flacari pe scena la sfârsitul clipului), iadul si raiul deopotriva, toate puse într-un potir fermecat si amestecate cu un deget de argint coclit de suferinta care l-a haituit mereu. Din potirul asta fiecare ar trebui sa luam o înghititura macar o data în trecerea noastra prin lume. Ca sa ne curatam de mizeria din noi.

Credeam ca o viata întreaga omul asta s-a razboit cu nalucirile lui. Dar sunt oare chiar naluciri ? De 32 de ani hoarde de vietati de cosmar repeta aceleasi porcarii. El face acelasi spectacol halucinant, acelasi proces, cu aceiasi acuzati si aceleasi victime. Acelasi album si aceeasi voce deznadajduita care acuza.

Va las sa vedeti cum a început ca eu vreau sa se mai aseze. Inca tremura carnea pe mine si ma doare capul. Chiar ca simti In The Flesh.



Acelasi lucru mai bine filmat la concertul din Olanda, în aprilie.