“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (13) – Despre importanta cratimei

A fost o vreme când “ma simteam” si mai rau ca acuma. Deh, tânar si nelinistit sau fara experienta, de unde sa stiu eu atunci ca asta-i o stare normala? De fapt primul care si-a dat seama ca ceva nu era în regula cu mine a fost directorul pe care-l aveam atunci.
O colega de birou vroia sa matur mai repede niste cioburi de la o sticla sparta... Cum am spart-o am mai povestit. Si i-am spus deci colegei:
- Matur Laura, nicio grija, da’ mai încet ca “ma tai în sticle”.
- Ba “ma-ta-i în sticle!”