Ieri am împlinit patru ani de blog. Mi-am amintit de primul articol scris dar mai ales de al doilea. Pentru ca tot am pus
o anumita poza acum câteva zile, le pun acum si pe celelalte…
"Un tata iresponsabil
Am spus-o intotdeauna, relatia tata - fiica este mult mai mult decat oricare din celelalte trei tipuri de filiatie. Personal nu am decat experienta a doua dintre ele: sunt evident baiatul mamei mele (pana aici, nimic extraordinar, se intampla destul de des) si sunt tatal fetei mele (ceea ce este cu totul formidabil). Deocamdata ma opresc aici cu filiatiile directe. Am fost de multe ori combatut de amici sau chiar de unele rude pentru aceasta opinie originala, unii dintre ei, sau mai degraba ele, avand experiente personale dezagreabile sau chiar dureroase. Dar exista alte persoane destul de cunoscute care au spus acelasi lucru ca mine, mult inaintea mea si avand mai multe mijloace sa fie convingatori: “Inima mea ii aprtine lui tata. Pentru ca tata se poarta frumos cu ea” canta Cole Porter in 1938. “Tu esti cel mai bun an al meu” spunea Pascal Obispo ceva mai tarziu, prin anii ’80, sau un oarecare Eric Clapton in “My Father’s Eyes”. Am de altfel (din fericire) si alti amici care gandesc ca mine, chiar de doua ori mai puternic, pentru simplul motiv ca au doua fete. Cred ca relatia asta este mai incarcata de sensibilitate, de o mare complicitate, uneori poate fi si vulnerabila, suferim si luptam mult amandoi ca s-o construim si s-o pastram. Pe de o parte eroul si primul ei model, pe de alta mica printesa care este, nu-i asa, cea mai cea, din toate punctele de vedere.
Am pierdut o buna perioada din evolutia Andreei. Cea mai frumoasa si poate cea mai dificila in acelasi timp. Am vazut plecand un copil si am regasit, cinci ani mai tarziu, o adolescenta, cu toata complexitatea fizica si mentala care era asa de stranie pentru mine. Pe urma am vazut-o plecand, a doua oara, la studii. Poate asta este una din cauzele pentru care am dovedit intotdeauna (si inca o mai fac) o slabiciune criticabila: nu sunt capabil sa-i spun nu. Atitudinea asta iresponsabila, conform acelorasi rude si prieteni, ar fi putut avea consecinte catastrofale. Ei uite ca nu le-a avut! Dimpotriva, Andreea a inceput sa aiba reusite constante din momentul in care nu i-am mai dat sfaturi vitale, necesare si bineinteles indispensabile. A trecut ceva timp de cand nu mai face decat ce vrea ea si se pare ca face bine. Oare ce-as fi spus daca nu era asa ? Vorbesc prostii, doar ESTE asa !
Mi-ar placea de asemenea sa stiu sa depasesc cu aceeasi intelepciune si iresponsabilitate si alt moment inevitabil care va veni mai devreme sau mai tarziu. Sa va declar oficial ca n-o sa fiu gelos pe flacaul cu care-si va imparti viata, ca amic, partener sau sot. E un baiat “super”, sunt sigur, nu prea frumos, dar inteligent. Stiti cum se spune “trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul”. De fapt eu nu-l cunosc. Nici Andreea de altfel. Singurul lucru pe care-l stiu despre el este ca exista undeva, e nascut... in fine, sper ca este. Deja stiu ca vom fi amici ... daca vrea si el, bineinteles. Si ma rog, de ce n-ar vrea? Nici n-a venit si face figuri? Glumesc, evident. Oricum n-as vrea ca lucrurile sa se intample ca intre mamele de baieti si nurori, care de fapt isi disputa dreptul de proprietate asupra bietului baiat!
Drumul asta n-a fost deloc usor. Cei care au copii mai mari o stiu foarte bine. Ceilalti o s-o afle la timpul potrivit. Avem multi prieteni aici care ne-au ajutat in ultimii 13 ani, macar fiindu-ne alaturi. Si cat de mult conteaza o vorba buna cand ai nevoie de ea! Lor le multumesc. Sunt unii care n-au facut-o. Pacat ! Pacat pentru ei ca n-au putut sau n-au vrut sa iasa din universul lor marunt. Unii n-au spus nimic, altii au facut-o, dar mai bine ar fi tacut. Pentru unii si pentru altii este prea tarziu sa le mai para rau.
Imi amintesc de Andreea la 11 ani. De fiecare data cand mergeam la Paris voia sa ajungem in Défense ca sa manance la Mac Do. Cativa ani mai incoace statea vreo ora buna la FNAC printre muzici inainte sa traverseze ca sa manance la Mac Do. Tot in Défense. Pe urma traseul era Sephora, FNAC si pe urma Mac Do. Ei bine, de vreo luna Andreea lucreaza la Paris, in Défense. Am facut toata introducerea asta ca sa v-o spun, cu toata mandria mea de tata iresponsabil. Am vazut-o deci plecand, a treia oara, pentru cariera. La ea acasa. Sunt aproape sigur ca nu mai mananca la Mac Do. Despre celelalte doua puncte de interes, n-as mai fi asa de sigur si nici nu indraznesc sa ma gandesc ..."
In My Secret Life
 |
| Repede, repede... |
 |
| ... la Nancy, la facultate |
 |
| Asta-i casa mea din Nancy |
 |
| ... unde stau singura! |
 |
| Iar asta-i casa din Paris... |
 |
| Unde stau tot singura! |
 |
| Pauza de prânz |
 |
| ... si fuga la birou! |
 |
| Adica aici, în spatele meu. |
La multi ani si la cat mai multe postari in blogosfera! Sarbatori fericite! :)
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani, un sfârsit de an fericit si cu bucurii. Iar anul viitor sa fie si mai bun!
Ștergere:)
RăspundețiȘtergereŞtiu postarea. Dar acum mi-au luat ochii pozele. E frumoasă şi delicată fiica ta. Eşti un tată norocos!
La mulţi ani tuturor: ţie, fetei şi blogului!
Eu chiar am impresia ca dintre Dan + fiica, (mai ales ca i-am vazut si lui poza tanar, dar si bazat pe acest articol de blog), mai curand Dan ar putea fi descris ca fiind cel "delicat", ca mie in poze fiica mi se pare ca stie, asa din cautatura/privire, unde e sigur pozitionata si unde se indreapta destul de clar, in sens ca pare sa stie ce vrea destul de bine + pare sa fie sigura pe ea + ca nu e deloc o persoana ff super exagerat de emotiva sau fragila in sens sensibilos exagerat...
Ștergere...dar efectiv eu ma refeream la aer, la stil, alura, nu neaparat la trasaturile fetei sau la musculatura, pt ca la trasaturi si oase si musculatura in mod natural maj fetelor de origine non-scandinava vor fi intr-adevar mai delicate decat maj baietilor, (existand, desigur unele delicate si printre cele scandinave, dar parca nu chiar asa la nivel de majoritate covarsitoare, cel putin nu in randul celora pe care le-am vazut eu si care sa fi trecut de 16 ani, cand totusi se cam incheie la fete perioada de crestere osos-cartilaginoasa, si poti sa-ti dai seama asa dintr-o privire cine poate fi descris fizic drept mai delicat si cine nu).
Sunt de acord cu tot ce spui tu Blue, saru' mâna, cu o exceptie. Are dreptate Rodolfo, eu sunt mai delicat!
ȘtergereEu parca stiam ca esti medic Rodolfo, dar chiar psihiatru? Ca citesti bine la oameni...
ȘtergereFetele nordice, atâta cât am vazut si eu când am fost acolo, sunt frumoase foc pâna pe la 25 parca. Dupa care clima face ravagii...
:)))))
ȘtergereRudolph, mă hărţuieşti?
:)))))))
Eu vorbesc de Andreea, ca femeie. Are constituţia şi figura unui copil.
Că tu faci presupuneri în privinţa personalităţii ei, e strict problema ta. Şi nu pricep, un om delicat n-are voie să fie lucid, îi e interzis să aibă scopuri şi să urmărească cu perseverenţă şi determinare atingerea lor?
HA!
Dane, ai dreptate! A fost o scăpare din partea mea, deşi e evident că "ce naşte din pisică...". Permite-mi să reformulez: amândoi sunteţi delicaţi!
Ștergere:))
Asa e, "...nu sare departe de trunchi!"
Ștergere@Blue Iris, cred sincer ca explicatia cea mai buna e ca nu stiu eu indeajuns de bine/complex lb romana, pt ca pt mine cuvantul "delicat" inseamna, asa efectiv ca prima imagine care-mi vine in minte, ceva constitutional usor ftizic + si ff sensibil la curent, de gen personajul Violetta/Dama cu Camelii...de unde si facusem toate speculatiile de mai sus, dar erau in gluma, desigur, nu atat fata de Andreea din poze, cat mai ales fata de Dan, care efectiv se arata destul de sensibil emotiv in articol...desi desigur el era si in articol, (deci nu zic ca in general, pt ca habar nu am, doar asa pe tema asta de aici), atat "delicat" in sensul mai fin gingas liric literar, cat si "delicat" asa mai usor exagerat sensibil sentimental in sensul imaginii mele a personajului D-nei cu Camelii...adica in fond ce ziceam eu, total aiurea, era mai mult un comentariu de critica literara asupra unui text grafic-literar (cu cuvinte + ilustratii) decat un comentariu la persoanele reale intregi si desigur complexe Dan si Andreea ! Dar efectiv ma agatasem de prima imagine pe care mi-o iscase mie in minte cuvantul "delicat"...acum ca ma gandesc la a 2-a posibila imagine legata de acest cuvant...e cea de cubuletul de condimente care se pune in supe, Delikat !!!! Deci, da, chiar ai dreptate, si o fiinta delicata poate avea chiar sare si piper si sa fie si iute-condimehtata agreabil !! Efectiv, in plus, exact acum imi dau seama, ca "delicat" e de fapt un cuvant pe care eu personal nu cred ca l-am folosit in real life de ani de zile, chiar in nici o limba, nu numai lb romana, nici nu mi-ar fi trecut prin minte, si tocami de aia m-a surprins cand l-am vazut aici, si m-am agatat de el asa aproape ca de o jucarie ! (asa, in joaca, cu bucurie, nu in sens peiorativ de "usuratate" superficiala)
ȘtergereRudolph, omule, glumeam! D-aia am pus multitudinea aia de "))))". Era un semn că râd.
ȘtergereNu-i absolut nicio contradicţie între noi. Fiecare poate avea dreptate sau se poate înşela, depinde de perspectivă şi abordare. Iar "delicat" are atât de multe interpretări (aşa cum ai subliniat şi tu în comentariul de mai sus) că nici nu mai merită să facem atâta filosofie. E suficient să înţelegem că eu mă refeream la gingăşia trăsăturilor fiicei lui Dan.
:)
Tu eşti foarte ştiinţific şi laborios în comunicare. Te admir pentru asta. Eu obişnuiesc să iau lucrurile mult mai uşor. De aceea uneori mă surprinzi prin faptul că simţi nevoia să explici în amănunt ceva peste care eu trec cu destulă relaxare.
Şi efortul tău e înduioşător în raport cu necesitatea sau cauza.
Hai să-ţi dau o îmbrăţişare prietenească!
Îmi dai voie?!
:)
Realitatea este ca pe lânga delicat, mai sunt si foarte sensibil sufleteste si fragil!
ȘtergereImi place de voi, sunteti ca cei doi care "se înteleg perfect" pentru ca unul vorbeste luni si celalalt asculta miercuri...
...şi excelezi la modestie. Da' în compensare ai un extraordinar simţ al umorului!
Ștergere:))
Dacă ai rămas fără lăudători, pot candida la postul vacant cu mari şanse de izbândă, nu crezi?
Sigur că mă înţeleg de minune cu Rudolph, că doar ce-am avea de împărţit?
E drept, a început l-am suspectat că e ironic, da' pe urmă m-am dumirit că Rudolph ia lucrurile foarte în serios. E dreptul lui! :)
La multi ani, si sa avem noroc de sampanii carbogazoase si revelionul asta:)
RăspundețiȘtergereImi place sa destup sticlele dar atât. In rest prefer lichide în doua dimensiuni cu "temperaturi" caniculare de Bucuresti!
ȘtergereLa Multi Ani, sfârsit si început spornic de an!
e adorabila fetita ta cu gropite in obrajori :)
RăspundețiȘtergerecred ca a mostenit si picioarele tale lungi,acum spun si eu ce vad,cu siguranta a mai mostenit ea si alte calitati :)
ai toate motivele sa fii un tata mandru iar Andreea ta e o norocoasa ca are un tata ca tine...nu ma indoiesc ca si tu esti mai mult decat special pentru ea,esti unic...
va fi greu pentru baiatul de langa ea,in mod clar va fi comparat mereu cu tine :)
sa va fie mereu bucurie fetita voastra,iar blogului tau la multi ani!
te-am descoperit acum aproape doi ani...bine ca te-am descoperit si atunci! :))
ma topeste melodia asta...
Si ei îi place Cohen si cântecul asta!
ȘtergereCum era vorba aia? Frumoasa ca... si desteapta ca..., nu dau nume ca ramân nemâncat în oricare varianta.
Saru' mâna pentru gândurile frumoase!
Pai Sephora + FNAC ca eventuale interese in continuare mie mi se pare o combinatie f echilibrata si total OK pt orice persoana care ca se respecta, fata sau baiat, si probabil ca nu s-ar respecta atat de durabil, stabil, si usor (in sens de "streamlined", adica fara hopuri sau ocolisuri sau super mofturi aiurea prea deosebite), daca nu ar fi beneficiat si de parinti total OK...
RăspundețiȘtergere...care parinti, (ca i-am vazut eu pe ai mei, si beneficiind de atat timp liber de cand eram mic am si stat sa ii observ pe ei, ca altceva chiar ca nu aveam imaginatie sau talent ce sa fac + erau de multe ori chiar distractivi, ca la teatru, in orice caz mai misto decat maj programelor TV, si cand eram mic nici nu aveam Internet, sau chiar dupa ce am avut Internet, nu erau nici bloguri asa de multe pe la inceput), tot timpul la fiecare sughit sau stranut al copilului, (chiar si daca sunt 2-3 copii, nu numai unul, ca poate doar de la 6-7 copii in sus sa se mai linisteasca cu grijile diverse legate de copii, efectiv din motive ca nu pot face fata la atatea griji per copil, creierul uman nereusind sa retina decat max 6-7 biti de informatie o data), vor tinde majoritatea din ei, (care totusi asa statistic, chiar si pe Romania, sunt totusi oameni obisnuiti, deci si ei cat de cat echilibrati la randul lor), dar vor tinde totusi sa isi faca ei probleme si griji chiar exagerate de gen, "uite daca eram acolo si nu dincolo, poate ca nu sughita sau nu stranuta", plus "o fi mostenit sensibilitatea la raceli de la soacra", sau "o fi luat raceala de la cuscri", sau, mai mult, in plus, in caz de mame de baieti, "precis a luat raceala de la delincventii de cartier, ca asa era si tac-su, golan cand era mic, noroc ca l-am luat eu si l-am cules/civilizat de pe drumurile pe care ar fi luat-o daca era dupa mama soacra care i-a permis toata viata sa faca ce vrea", etc.
Experienta îndelungata la Sephora o face sa-mi ia mereu parfumuri potrivite, chestie care-i destul de delicata..;
ȘtergereLa multi ani!
RăspundețiȘtergerePS: mi-a placut povestea voastra :)) seamana in destule puncte cu a noastra :)))
Chiar m-am gândit la voi când am repostat articolul asta "aniversar".
ȘtergereCred ca-i topit tata dupa fetele lui frumoase!!
La multi ani si un sfârsit frumos de an!
"puterea obisnuintei"
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=yoQBQ1SkuRY
Am cautat si eu aseara si am gasit o multime de clipuri cu el, cu Vintila, cam tot ce spuneam... Putem pune de un serial, dar în ce zi, ca toate-s ocupate...
ȘtergereLa multi ani cu bucurii !
RăspundețiȘtergerePS. Mi-am amintit de perioada cand ne-am luat permisele de sofer eu si fiicele; cum tot spun, am reusit sa-mi cumpar prima Dacie dupa varsta de 40 de ani...
Sanatate va dorim si noi!
ȘtergereAici frantujii fac o chestie foarte desteapta cu copiii si permisele.Incepând cu 16 ani ai dreptul sa faci scoala, pe urma dai "sala", dupa care ai dreptul sa conduci cu (acelasi) însotitor (experimentat, în cazul nostru am fost eu) cel putin 3000 de km si dupa fiecare sedinta completezi într-un carnet: data, distanta, conditii atmosferice, greseli pe care le-ai facut etc. Totul sincer pentru ca altfel îti furi caciula...
Dupa toate astea dai "traseul" în conditii "reale", adica nu în poligon si la 18 ani ai permisul.
Ii critic eu si îi mai judec, dar la unele chestii sunt tari!
Să-ţi trăiască, deci! :)
RăspundețiȘtergeredeci multumesc, la fel, nu stiu daca e cazul, dar bancurile mi-au placut!
ȘtergereAnii trec, devenim mai bogati in amintiri si mai dornici de schimbari. Va doresc ca noul an sa va aduca situatii de maxima realizare, revelatii, mobilizare si toate impreuna sa va impace sufletul. La multi ani!
RăspundețiȘtergereDa Sorine, nu mai stiu ce trebuia sa fac azi, ca oricum sunt în vacanta, dar îmi aduc aminte în detaliu chestii de acum zeci de ani.
ȘtergereSa dea Dumnezeu o lume cu pace, liniste, armonie si multi oameni destepti, lume care evident nu exista...
Ai o fata frumoasa, care stie ce doreste. Imi place mult zambetul ei :)
RăspundețiȘtergereLa multi ani pentru blog. :)
Toate urarile de bine pentru Anul ce vine!
Saru' mâna pentru urari, ne mai "vedem" pâna la Anul Nou!
ȘtergereAndreea râde foarte mult, mai ales de Sarbatori! Da' si când se supara, ies scântei!
la multi multi ani!
RăspundețiȘtergereAi o fata frumoasa, nemaipomenita. A ales bine, Parisul e superb.
p.s. sa aman cat mai mult dusul copilului la Sephora + in Defense :D
La Multi Ani voua si Marei evident.
ȘtergereDimpotriva, copilul trebuie dus acolo, este o pasiune care trebuie cultivata de timpuriu. Asa poate afla care va sunt gusturile si cu timpul nu aveti decât de câstigat!!