Albastra (3)

Dupa ce am revenit în legalitate si eram din nou un om întreg si real înregistrat la Evidenta populatiei ne-am putut vedea de vacanta. Albastra aborda cu gingasie occidentala si oarece temeri drumurile patriei fara sa înteleaga încercarile altora de a intra în vorba cu ea într-o limba pe care începea sa o cunoasca, dar fara rafinamentele unui folclor atât de colorat si divers cum e al nostru. Singurul lucru la care era receptiva era limbajul degetelor. Cu timpul a început sa înteleaga si restul. Asa ca n-a trecut prea multa vreme pâna când a început sa-i înfrunte pe mitocani folosindu-si tineretea si forta interioara.

Intr-o zi eram la Mogosoaia. Am lasat-o la umbra iar noi ne-am plimbat putin pe malul lacului. La întoarcere am gasit-o mai îngândurata si cum se spune, “un ochi râdea, altul plângea”. Adica avea un geam spart. Domnii care au agresat-o au vrut sa-i ia casetofonul, dar a tinut de el cu dintii si cu cheia care era la mine. Am depus o râdere la politia locala unde mi s-a spus ca domnii respectivi erau niste ursari locali fara maniere care nu se aflau la prima tentativa de acest gen.

Ma rog, am dus-o la un cabinet de cosmetica unde i-au reparat rana proaspata si onoarea afectata, dar a ramas tot restul vietii cu un cearcan discret la ochiul respectiv, baietii negasind un geam la fel de limpede ca privirea ei dinainte. Asta nou era putin fumuriu...

David - Blue Light