Leapsa Rodolpho - 1

Am primit o leapsa de la Rodolpho, via Vienela. O sa raspund în doua episoade.

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exercitiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunoştinţe, abilităţi sau îndemânări.

Ce se-ntâmpla… Mie de mic mi-a placut sa desenez si sa pictez. Pasiunea asta mi-a fost încurajata de tata de la care am si mostenit înclinarea respectiva. El, ca tânar ofiter, era normal sa picteze si sa cânte la pian (ceea ce eu nu fac si-mi pare rau, desi am avut instrumentul în casa, dar asta e pentru partea a doua). Ba chiar l-am vazut o data si cu un violoncel în brate, din care scotea sunete armonioase zic eu, pentru ca nici afon n-am fost din câte stiu. Drept pentru care am desenat si am pictat, am avut si câteva expozitii (colective), dupa care m-am dedicat, cum era si normal, matematicii si mai târziu informaticii. Am facut si multe caricaturi, dar caii, florile si peisajele nu mi-am permis niciodata sa le schimonosesc. Asa am ajuns sa fiu ceea ce se numeste un spirit renascentist, anume sa stiu sa fac din toate câte ceva, dar cu un mare plus în ceea ce ma priveste fata de Leonardo de exemplu, adica nimic ca lumea. Asta m-a ajutat sa devin un tânar de nadejde, desi foarte sensibil sufleteste, care a luat în piept viata si societatea socialista multilateral dezvoltata. La vârsta adulta, dupa ce am terminat de construit socialismul acasa, am venit aici sa-l fac praf cum se spune, ajutat fiind cu multa pricepere si aplicare de noii mei compatrioti. Din pacate comunismul a fost si va ramâne de-a pururi visul de aur al omenirii…